3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PETÍT, petite, s. n. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.

PETÍT subst. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.

PETÍT s. n. Corp de literă de tipografie de opt puncte tipografice; este corpul de literă folosit mai ales pentru culegerea notelor explicative.

!petít s. n., pl. petíte

PETÍT s.n. (Poligr.) Corp de literă de opt puncte tipografice. // adj. (Franțuzism) Mic. ◊ Petit four = dulciuri uscate făcute pe bază de pastă de migdale; petit gris = blană prețioasă confecționată din pielea unor specii de rozătoare siberiene. [< fr. petit, cf. petit four, petit gris].

PETÍT s. n. corp de literă de opt puncte tipografice. (< fr. petit, germ. Petit)

PETÍT ~uri n. 1) Garnitură de caractere tipografice de 8 puncte. 2) Corp de literă din această garnitură. /<fr. petit, germ. Petit

petit n. caractere mici tipografice de 8 puncte.

*petít n. Cuv. fr. pron. p´ti (= mic) și întrebuințat în tipografiile germane și româneștĭ p. a numi un fel de litere micĭ pe care Francejiĭ le numesc Didot.

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

PEȚÍT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

PEȚÍT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere în căsătorie o fată. Și cînd o văd, ingălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-m- bolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. ◊ Absol. Feciorul împăratului, care umbla a peți o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRBEANU, D. 450.

PEȚÍT s. n. Faptul de a cere în căsătorie o fată; cerere în căsătorie; pețire. Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. ◊ Expr. (În construcție cu verbe de mișcare) În pețit (sau pețite). Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. – Formă gramaticală: (în expr.) pețite.

pețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 să pețeáscă

pețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pețeáscă

Intrare: petit
petit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular petit petitul
plural petite petitele
genitiv-dativ singular petit petitului
plural petite petitelor
vocativ singular
plural
Intrare: peți
peți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) peți pețire pețit pețind singular plural
pețește pețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pețesc (să) pețesc pețeam peții pețisem
a II-a (tu) pețești (să) pețești pețeai pețiși pețiseși
a III-a (el, ea) pețește (să) pețească pețea peți pețise
plural I (noi) pețim (să) pețim pețeam pețirăm pețiserăm, pețisem*
a II-a (voi) pețiți (să) pețiți pețeați pețirăți pețiserăți, pețiseți*
a III-a (ei, ele) pețesc (să) pețească pețeau peți pețiseră
Intrare: pețit
pețit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pețit pețitul peți pețita
plural pețiți pețiții pețite pețitele
genitiv-dativ singular pețit pețitului pețite pețitei
plural pețiți pețiților pețite pețitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)