18 definiții pentru peteică petelcă peteocă peteolcă peteucă peteulcă petiocă petiolcă petoacă petocă piteică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peteică sf [At: GHEȚIE, R. M., ap. DLR / V: ~telcă, ~teocă, ~teolcă, ~teucă, ~teulcă, ~tiocă, ~tiolcă, ~toacă, ~tocă, pit~, teică / Pl: ~ici, ~ice / E: bg петелка, ucr петелька, mg petöke] (Reg) 1 Împletitură, plasă de sfoară, de ață etc. în care se duc vasele cu mâncare la câmp. 2 Legătură de frânghie, de metal etc. cu care se prinde, la car, leuca de carâmbul de sus Si: (pop) gânj. 3 (Îf peteucă) Fâșie nedeșirabilă (de 1 până la 3 cm) care mărginește pe lățime ambele extremități ale unui material textil. 4 Bucățică de pânză sau de postav care servește la cusutul plăpumilor sau la despărțirea ițelor în grupuri de câte zece ochiuri. 5 Hârtie cu care se înfășoară caierul când se pune în furcă. 6 Butonieră la cămașă. 7 (Îf piteică) Încuietoare la ușă. 8 Parte a morii prin care cad grăunțele din coș între pietre.

peteucă f. (Oltenia) legătură de teiu ce leagă leuca de carâmbul de sus. [Origină necunoscută].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

peteícă, peteíci, s.f. (reg.) 1. împletitură, plasă de sfoară, de ață în care se duc vasele cu mâncare la câmp. 2. legătură de frânghie, de metal, cu care se prinde la car leuca de carâmbul de sus; gânj. 3. fâșie nedeșirabilă de material textil. 4. bucățică de pânză sau de postav care servește la cusutul plăpumilor. 5. hârtie cu care se înfășoară caierul când se pune în furcă. 6. butonieră sau cheotoare la cămașă. 7. încuietoare, zăvor la ușă. 8. parte a morii în care cad grăunțele din coș între pietre.

petéică, peteici, s.f. – (reg.) Legătură de sfoară, laț, plasă în care se ducea la câmp oala cu mâncare: „Doauă oale peteicate” (Bilțiu, 1990: 299). – Din ucr. petélika (Papahagi, 1925; MDA), magh. petöke (MDA).

petéică, -i, s.f. – Legătură de sfoară, laț, plasă în care se ducea la câmp oala cu mâncare: „Doauă oale peteicate” (Bilțiu 1990: 299). – Din ucr. petélika (Papahagi 1925).

peteúcă s.f. (reg.; înv.) legătură de tei cu care se prinde leuca de carâmbul de sus al carului.

Intrare: peteică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petei
  • peteica
plural
  • peteici
  • peteicile
genitiv-dativ singular
  • peteici
  • peteicii
plural
  • peteici
  • peteicilor
vocativ singular
plural
petelcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peteocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peteolcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peteu
  • peteuca
plural
  • peteuci
  • peteucile
genitiv-dativ singular
  • peteuci
  • peteucii
plural
  • peteuci
  • peteucilor
vocativ singular
plural
peteulcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petiocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petiolcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petoacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piteică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.