peteică sf [At: GHEȚIE, R. M., ap. DLR / V: ~telcă, ~teocă, ~teolcă, ~teucă, ~teulcă, ~tiocă, ~tiolcă, ~toacă, ~tocă, pit~, teică / Pl: ~ici, ~ice / E: bg петелка, ucr петелька, mg petöke] (Reg) 1 Împletitură, plasă de sfoară, de ață etc. în care se duc vasele cu mâncare la câmp. 2 Legătură de frânghie, de metal etc. cu care se prinde, la car, leuca de carâmbul de sus Si: (pop) gânj. 3 (Îf peteucă) Fâșie nedeșirabilă (de 1 până la 3 cm) care mărginește pe lățime ambele extremități ale unui material textil. 4 Bucățică de pânză sau de postav care servește la cusutul plăpumilor sau la despărțirea ițelor în grupuri de câte zece ochiuri. 5 Hârtie cu care se înfășoară caierul când se pune în furcă. 6 Butonieră la cămașă. 7 (Îf piteică) Încuietoare la ușă. 8 Parte a morii prin care cad grăunțele din coș între pietre.