petéică, peteici, s.f. (reg.) 1. Legătură de sfoară, laț, plasă în care se ducea la câmp oala cu mâncare: „Când începe descântecul [de preaursită], fata sau feciorul trebuie să își pună pe cap o peteică. Peteica aceasta trebuie să fi fost furată de la o casă unde soții n-au fost adoși, adică n-au fost căsătoriți de două ori” (Corpus, 2004: 51). 2. Burtieră. – Din ucr. petélika (MDA).