13 definiții pentru pestilență pestilenție pestilință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESTILÉNȚĂ, pestilențe, s. f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.

PESTILÉNȚĂ, pestilențe, s. f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.

pestilență sf [At: F (1867), 370 / V: (înv) ~ție, ~lin~ / Pl: ~țe / E: fr pestilence, ger Pestilenz] (Rar) 1 Boală contagioasă Si: molimă. 2 (Spc) Ciumă. 3 (Fig) Învățătură dăunătoare.

PESTILÉNȚĂ s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învățătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia].

PESTILÉNȚĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ◊ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)

pestilență f. 1. pestă răspândită într’o țară; 2. fig. învățătură pernicioasă.

*pestilénță f., pl. e (lat. pestilentia). Rar. Pestă.

pestilenție sf vz pestilență

pestilință sf vz pestilență

PESTILÉNTĂ, pestilențe, s. f. (Rar) Ciumă, pestă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pestilénță (livr.) s. f., g.-d. art. pestilénței; pl. pestilénțe

pestilénță s. f., g.-d. art. pestilénței; pl. pestilénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PESTILÉNȚĂ s. v. ciumă, pestă.

pestilență s. v. CIUMĂ. PESTĂ.

Intrare: pestilență
pestilență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pestilență
  • pestilența
plural
  • pestilențe
  • pestilențele
genitiv-dativ singular
  • pestilențe
  • pestilenței
plural
  • pestilențe
  • pestilențelor
vocativ singular
plural
pestilenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pestilință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.