10 definiții pentru pescuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCUITOR, -OARE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. (Înv. la f.) Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle.Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

pescuitor, ~oare [At: (a. 1632) IORGA, S. D. XI, 258 / V: (înv) păs~ / P: ~cu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pescui + -tor] 1 a (Îrg) În care se poate pescui. 2 a Care are pește2. 3-4 smf (Spc) Pescar (1-2). 5 smf (Îls) ~ în apă tulbure Persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 6 smf (Fig) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva Si: (fam) vânător.

PESCUITOR, -OARE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle.Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

PESCUITOR ~i m. 1) v. PESCAR.~ de perle scafandru specializat în descoperirea și scoaterea perlelor din mare. 2) fig. fam. Persoană care caută să-i pice ceva pe degeaba (fără mari eforturi); vânător. [Sil. -cu-i-] /a pescui + suf. ~tor

pescuitor m. cel ce pescuește; fig. pescuitor de amoruri AL.

păscuitor, ~oare smf, a vz pescuitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pescuitor (desp. -cu-i-) s. m., pl. pescuitori

pescuitor (-cu-i-) s. m., pl. pescuitori

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pescuitor în ape tulburi expr. 1. om cu preocupări dubioase, om cu intenții necurate. 2. persoană care instigă la tulburarea ordinii publice, la conflict între facțiuni politice rivale.

Intrare: pescuitor
  • silabație: pes-cu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescuitor
  • pescuitorul
  • pescuitoru‑
plural
  • pescuitori
  • pescuitorii
genitiv-dativ singular
  • pescuitor
  • pescuitorului
plural
  • pescuitori
  • pescuitorilor
vocativ singular
  • pescuitorule
plural
  • pescuitorilor
păscuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pescuitor, pescuitorisubstantiv masculin
pescuitoare, pescuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care pescuiește. DEX '98
    • format_quote Pescuitor de perle. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat familiar Persoană care caută cu insistență să obțină ceva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: vânător
etimologie:
  • Pescui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic