9 definiții pentru pescuitor păscuitor

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. (Înv. la f.) Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle.Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

pescuitor, ~oare [At: (a. 1632) IORGA, S. D. XI, 258 / V: (înv) păs~ / P: ~cu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pescui + -tor] 1 a (Îrg) În care se poate pescui. 2 a Care are pește2. 3-4 smf (Spc) Pescar (1-2). 5 smf (Îls) ~ în apă tulbure Persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 6 smf (Fig) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva Si: (fam) vânător.

PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle.Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

PESCUITÓR ~i m. 1) v. PESCAR.~ de perle scafandru specializat în descoperirea și scoaterea perlelor din mare. 2) fig. fam. Persoană care caută să-i pice ceva pe degeaba (fără mari eforturi); vânător. [Sil. -cu-i-] /a pescui + suf. ~tor

pescuitor m. cel ce pescuește; fig. pescuitor de amoruri AL.

păscuitor, ~oare smf, a vz pescuitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pescuitór (-cu-i-) s. m., pl. pescuitóri

pescuitór s. m., pl. pescuitóri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pescuitor în ape tulburi expr. 1. om cu preocupări dubioase, om cu intenții necurate. 2. persoană care instigă la tulburarea ordinii publice, la conflict între facțiuni politice rivale.

Intrare: pescuitor
  • silabație: pes-cu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescuitor
  • pescuitorul
  • pescuitoru‑
plural
  • pescuitori
  • pescuitorii
genitiv-dativ singular
  • pescuitor
  • pescuitorului
plural
  • pescuitori
  • pescuitorilor
vocativ singular
  • pescuitorule
plural
  • pescuitorilor
păscuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pescuitor, -oare pescuitoare păscuitor

etimologie:

  • Pescui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09