3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCÁR, pescari, s. m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde pește. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuțit și curbat la vârf, cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru-verzui (Alcedo).Lat. piscarius.

PESCÁR, pescari, s. m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde pește. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuțit și curbat la vârf, cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru-verzui (Alcedo).Lat. piscarius.

PESCĂRÍ, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

PESCĂRÍ, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

păscări1 vi [At: ALR SN, h 1293/514 / Pzi: ~resc / E: păscare] (Reg; la jocul cu mingea) A fi la prinsul mingii.

pescar sm [At: CORESI, EV. 208 / V: (îrg) păs~, (reg) peșcariu, pis~ / Pl: ~i / E: ml piscarius] 1-2 Persoană care se ocupă (cu pescuitul și) cu conservarea peștelui2 pescuit Si: (înv) măjar1, (reg) păscălar (1-2), pescaș (1-2), pescuitor (3-4). 3 Persoană care practică pescuitul sportiv. 4 (Pex) Persoană care vinde pește Si: (înv) măjar1, (reg) păscălar (3), pescaș (3). 5 Familie de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește2, de mărimea unei rațe, cu ciocul încovoiat, cu pene albe sau cenușii și negre pe cap. 6 Păsări sălbatice mai mici, cu penele de pe spate colorate în cenușiu, albastru sau verde, care trăiesc în cârduri și se hrănesc cu pește. 7 (Șîc ~-argintiu, ~-alb, ~-de-mare, ~-mare, ~-de-case) Pasăre cu capul, grumazul, abdomenul și coada albe, cu restul capului albastru-cenușiu, cu picioarele galbene Si: pescăruș (5) (Larus argentatus). 8 (Șîc ~-cenușiu, ~-sur) Pasăre de culoare albă, cu spatele și aripile cenușii Si: petrel (Larus canus). 9 (Șîc ~-negru, reg, păs~-d-ăl negru, păs~-popesc) Pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe iar cu restul corpului negru Si: pescărel (8), pescăruș (8), (reg) pietrar, râbar, pasăre-legănată, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață (Cinclus cinclus). 10 (Șîc ~-verde, ~-vânăt, reg, păs~-viorinț) Pasăre cu corpul scurt, cu cioc mare, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui Si: pescărel (7), pescăruș (7), pescăriță (6), pescăruș (7), (reg) pescuț (4) (Alceda atthis). 11 (Orn; reg; șîc ~-vânăt, păs~-mare, păscari-de-mare) Bâtlan (Ardea cinerea). 12 (Orn; reg; șîc ~-cu-cap-negru) Chirighiță (Sterna hirundo). 13 (Reg) Pasăre cu partea superioară a capului neagră, cu coada bifurcată și albă, cu abdomenul alb Si: chiră, chirighiță, pescăruș (3), rândunea-maritimă-mică (Sterna sandvicensis). 14 (Orn; reg) Chiră-neagră (Chlidorias nigra). 15 (Orn; reg; îf păscar) Codobatură-sură (Motacilla cinerea). 16 (Orn; reg; îaf) Lăstun (Apus apus). 17 (Orn; reg; îc) ~-râzător Pescăruș (6) (Larus ridibundus). corectată

pescări vi [At: GOLESCU, Î / V: păs~ v / Pzi: ~resc / E: pescar] (Îrg) A pescui (1).

PESCÁR, pescari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pescuitul. Împlinea datina cea de pe urmă a pescarilor de larg. DUMITRIU, P. F. 27. Pe rîpa dinspre iaz suiau pescari, purtînd crapi ai căror solzi scînteiau în bătaia asfințitului de soare. SADOVEANU, F. J. 384. Acolo dete peste o colibă de pescar. ISPIRESCU, E. 279. 2. Denumire dată mai multor păsări sălbatice din familia laridelor, care trăiesc pe lîngă ape (mări, lacuri, ape curgătoare), unele de mărimea raței, cu pene albe sau cenușii, avînd pe cap un fel de tichie neagră, cu pliscul încovoiat, hrănindu-se cu pești (Lotus ridibundus); porumbel-de-mare; altele mai mici, au penele de pe spate cenușii-albăstrii (Larus minutus). Pescarii țipau bătînd grăbiți din aripi pe deasupra lor. SADOVEANU, O. I 111. Un pescar întîrziat tăia pieziș cărarea de lumină așternută de lună pe oglinda mării. BART, E. 187. Pescari, rațe, cufundări cîntau, se jucau pe apă și-n văzduh. GANE, N. II 182.

PESCĂRÍ, pescăresc, vb. IV. Intranz. (Regional) A prinde pește, a pescui. Luntrile cele mari... vin... pescărind. GOLESCU, Î. 111.

marinár-pescár s. m. Marinar specializat în pescuit ◊ „Ne cere grabnică asistență medicală pentru un marinar-pescar care a suferit un accident grav.” Sc. 11 XII 65 p. 1 (din marinar + pescar)

PESCÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în pescuitul industrial. 2) Persoană care se ocupă în mod neprofesional cu pescuitul. /<lat. piscarius

A PESCĂRÍ ~ésc intranz. v. A PESCUI. /Din pescar

pescar m. cel ce pescuește sau vinde pește. [Lat. PISCARIUS].

pescár m. (lat. pĭscarius, vînzător de pește; pg. peixeiro, vînzător de pește. D. rom. vine rus. peskárĭ, piskárĭ, obleț? V. pișcar). Prinzător saŭ vînzător de pește. O pasăre palmipedă (lar) de diferite mărimĭ, albă cu negru, cu zbor foarte ager și care prinde peștișoriĭ care înoată pe la suprafața apeĭ (alcédo hispida). – Și păscar (vrom. Mold. Trans. Ban.). V. gĭușcă.

2) pescărésc v. intr. (d. pescar). Trăĭesc ca pescar: toată vĭața am pescărit. – Și pă- (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pescărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescărésc, imperf. 3 sg. pescăreá; conj. prez. 3 pescăreáscă

arată toate definițiile

Intrare: pescari
pescari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pescar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescar
  • pescarul
  • pescaru‑
plural
  • pescari
  • pescarii
genitiv-dativ singular
  • pescar
  • pescarului
plural
  • pescari
  • pescarilor
vocativ singular
  • pescarule
  • pescare
plural
  • pescarilor
păscar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peșcariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pescări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pescări
  • pescărire
  • pescărit
  • pescăritu‑
  • pescărind
  • pescărindu‑
singular plural
  • pescărește
  • pescăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pescăresc
(să)
  • pescăresc
  • pescăream
  • pescării
  • pescărisem
a II-a (tu)
  • pescărești
(să)
  • pescărești
  • pescăreai
  • pescăriși
  • pescăriseși
a III-a (el, ea)
  • pescărește
(să)
  • pescărească
  • pescărea
  • pescări
  • pescărise
plural I (noi)
  • pescărim
(să)
  • pescărim
  • pescăream
  • pescărirăm
  • pescăriserăm
  • pescărisem
a II-a (voi)
  • pescăriți
(să)
  • pescăriți
  • pescăreați
  • pescărirăți
  • pescăriserăți
  • pescăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pescăresc
(să)
  • pescărească
  • pescăreau
  • pescări
  • pescăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păscări
  • păscărire
  • păscărit
  • păscăritu‑
  • păscărind
  • păscărindu‑
singular plural
  • păscărește
  • păscăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păscăresc
(să)
  • păscăresc
  • păscăream
  • păscării
  • păscărisem
a II-a (tu)
  • păscărești
(să)
  • păscărești
  • păscăreai
  • păscăriși
  • păscăriseși
a III-a (el, ea)
  • păscărește
(să)
  • păscărească
  • păscărea
  • păscări
  • păscărise
plural I (noi)
  • păscărim
(să)
  • păscărim
  • păscăream
  • păscărirăm
  • păscăriserăm
  • păscărisem
a II-a (voi)
  • păscăriți
(să)
  • păscăriți
  • păscăreați
  • păscărirăți
  • păscăriserăți
  • păscăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păscăresc
(să)
  • păscărească
  • păscăreau
  • păscări
  • păscăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pescar păscar peșcariu

  • 1. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui pescuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: pescăraș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Împlinea datina cea de pe urmă a pescarilor de larg. DUMITRIU, P. F. 27.
      surse: DLRLC
    • Pe rîpa dinspre iaz suiau pescari, purtînd crapi ai căror solzi scînteiau în bătaia asfințitului de soare. SADOVEANU, F. J. 384.
      surse: DLRLC
    • Acolo dete peste o colibă de pescar. ISPIRESCU, E. 279.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care practică pescuitul sportiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. prin extensiune Persoană care vinde pește.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Lucrător specializat în pescuitul industrial.
      surse: NODEX
  • 2. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește, dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuțit și curbat la vârf, cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru-verzui (Alcedo).
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pescarii țipau bătînd grăbiți din aripi pe deasupra lor. SADOVEANU, O. I 111.
      surse: DLRLC
    • Un pescar întîrziat tăia pieziș cărarea de lumină așternută de lună pe oglinda mării. BART, E. 187.
      surse: DLRLC
    • Pescari, rațe, cufundări cîntau, se jucau pe apă și-n văzduh. GANE, N. II 182.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Denumire dată mai multor păsări sălbatice din familia laridelor, care trăiesc pe lângă ape (mări, lacuri, ape curgătoare), unele de mărimea raței, cu pene albe sau cenușii, având pe cap un fel de tichie neagră, cu pliscul încovoiat, hrănindu-se cu pești (Lotus ridibundus); porumbel-de-mare; altele mai mici, au penele de pe spate cenușii-albăstrii (Larus minutus).
      surse: DLRLC

etimologie:

pescări păscări

etimologie:

  • pescar
    surse: DEX '98 DEX '09