3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde pește. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuțit și curbat la vârf, cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru-verzui (Alcedo).Lat. piscarius.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde pește. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuțit și curbat la vârf, cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru-verzui (Alcedo).Lat. piscarius.

PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

pescar sm [At: CORESI, EV. 208 / V: (îrg) păs~, (reg) peșcariu, pis~ / Pl: ~i / E: ml piscarius] 1-2 Persoană care se ocupă (cu pescuitul și) cu conservarea peștelui2 pescuit Si: (înv) măjar1, (reg) păscălar (1-2), pescaș (1-2), pescuitor (3-4). 3 Persoană care practică pescuitul sportiv. 4 (Pex) Persoană care vinde pește Si: (înv) măjar1, (reg) păscălar (3), pescaș (3). 5 Familie de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește2, de mărimea unei rațe, cu ciocul încovoiat, cu pene albe sau cenușii și negre pe cap. 6 Păsări sălbatice mai mici, cu penele de pe spate colorate în cenușiu, albastru sau verde, care trăiesc în cârduri și se hrănesc cu pește. 7 (Șîc ~-argintiu, ~-alb, ~-de-mare, ~-mare, ~-de-case) Pasăre cu capul, grumazul, abdomenul și coada albe, cu restul capului albastru-cenușiu, cu picioarele galbene Si: pescăruș (5) (Larus argentatus). 8 (Șîc ~-cenușiu, ~-sur) Pasăre de culoare albă, cu spatele și aripile cenușii Si: petrel (Larus canus). 9 (Șîc ~-negru, reg, păs~-d-ăl negru, păs~-popesc) Pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe iar cu restul corpului negru Si: pescărel (8), pescăruș (8), (reg) pietrar, râbar, pasăre-legănată, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață (Cinclus cinclus). 10 (Șîc ~-verde, ~-vânăt, reg, păs~-viorinț) Pasăre cu corpul scurt, cu cioc mare, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui Si: pescărel (7), pescăruș (7), pescăriță (6), pescăruș (7), (reg) pescuț (4) (Alceda atthis). 11 (Orn; reg; șîc ~-vânăt, păs~-mare, păscari-de-mare) Bâtlan (Ardea cinerea). 12 (Orn; reg; șîc ~-cu-cap-negru) Chirighiță (Sterna hirundo). 13 (Reg) Pasăre cu partea superioară a capului neagră, cu coada bifurcată și albă, cu abdomenul alb Si: chiră, chirighiță, pescăruș (3), rândunea-maritimă-mică (Sterna sandvicensis). 14 (Orn; reg) Chiră-neagră (Chlidorias nigra). 15 (Orn; reg; îf păscar) Codobatură-sură (Motacilla cinerea). 16 (Orn; reg; îaf) Lăstun (Apus apus). 17 (Orn; reg; îc) ~-râzător Pescăruș (6) (Larus ridibundus). corectat(ă)

pescări vi [At: GOLESCU, Î / V: păs~ v / Pzi: ~resc / E: pescar] (Îrg) A pescui (1).

PESCAR, pescari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pescuitul. Împlinea datina cea de pe urmă a pescarilor de larg. DUMITRIU, P. F. 27. Pe rîpa dinspre iaz suiau pescari, purtînd crapi ai căror solzi scînteiau în bătaia asfințitului de soare. SADOVEANU, F. J. 384. Acolo dete peste o colibă de pescar. ISPIRESCU, E. 279. 2. Denumire dată mai multor păsări sălbatice din familia laridelor, care trăiesc pe lîngă ape (mări, lacuri, ape curgătoare), unele de mărimea raței, cu pene albe sau cenușii, avînd pe cap un fel de tichie neagră, cu pliscul încovoiat, hrănindu-se cu pești (Lotus ridibundus); porumbel-de-mare; altele mai mici, au penele de pe spate cenușii-albăstrii (Larus minutus). Pescarii țipau bătînd grăbiți din aripi pe deasupra lor. SADOVEANU, O. I 111. Un pescar întîrziat tăia pieziș cărarea de lumină așternută de lună pe oglinda mării. BART, E. 187. Pescari, rațe, cufundări cîntau, se jucau pe apă și-n văzduh. GANE, N. II 182.

PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. (Regional) A prinde pește, a pescui. Luntrile cele mari... vin... pescărind. GOLESCU, Î. 111.

marinar-pescar s. m. Marinar specializat în pescuit ◊ „Ne cere grabnică asistență medicală pentru un marinar-pescar care a suferit un accident grav.” Sc. 11 XII 65 p. 1 (din marinar + pescar)

PESCAR ~i m. 1) Lucrător specializat în pescuitul industrial. 2) Persoană care se ocupă în mod neprofesional cu pescuitul. /<lat. piscarius

A PESCĂRI ~esc intranz. v. A PESCUI. /Din pescar

pescar m. cel ce pescuește sau vinde pește. [Lat. PISCARIUS].

pescár m. (lat. pĭscarius, vînzător de pește; pg. peixeiro, vînzător de pește. D. rom. vine rus. peskárĭ, piskárĭ, obleț? V. pișcar). Prinzător saŭ vînzător de pește. O pasăre palmipedă (lar) de diferite mărimĭ, albă cu negru, cu zbor foarte ager și care prinde peștișoriĭ care înoată pe la suprafața apeĭ (alcédo hispida). – Și păscar (vrom. Mold. Trans. Ban.). V. gĭușcă.

2) pescărésc v. intr. (d. pescar). Trăĭesc ca pescar: toată vĭața am pescărit. – Și pă- (est).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pescări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, 3 sg. pescărește, imperf. 1 pescăream; conj. prez. 1 sg. să pescăresc, 3 să pescărească

pescări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, imperf. 3 sg. pescărea; conj. prez. 3 pescărească

pescări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, imperf. 3 sg. pescărea; conj. prez. 3 sg. și pl. pescărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PESCAR s. v. bâtlan, chiră-neagră, chirighiță, pescăruș, râbar, stârc cenușiu.

PESCAR s. I. (reg.) păscălar, pescaș, (înv.) măjar. (E ~ de profesie.) II. (ORNIT.) 1. v. martin. 2. (Larus argentatus) pescăruș. 3. (Larus canus) petrel. 4. (Larus minutus) (reg.) carabaș. 5. pescar-de-mare (Larus) = martin-mare, pescar-mare, (reg.) carabaș-de-mare, martin-de-iarnă; pescar-mare v. martin-mare. pescar râzător v. martin. 6. (Sterna sandvicensis) chiră, chirighiță, pescăruș, rândunea-maritimă-mică. 7. v. pescăruș.

pescar s. v. BÎTLAN. CHIRĂ-NEAGRĂ. CHIRIGHIȚĂ. PESCĂRUȘ. RÎBAR. STÎRC CENUȘIU.

PESCAR s. I. (reg.) păscălar, pescaș, (înv.) măjar. (E ~ de profesie.) II. (ORNIT.) 1. martin, pescăruș. (~ denumește diverse specii de păsări acvatice.) 2. (Larus argentatus) pescăruș. 3. (Larus canus) petrel. 4. (Larus minutus) (reg.) carabaș. 5. pescar-de-mare (Larus) = martin-mare, pescar-mare, (reg.) carabaș-de-mare, martin-de-iarnă; pescar-mare (Larus) = martin-mare, pescar-de-mare, (reg.) carabaș-de-mare, martin-de-iarnă; pescar rîzător (Larus ridibundus) = martin, pescăruș, (reg.) giușcă, cărăbaș-comun, porumbel-de-mare. 6. (Sterna sandvicensis) chiră, chirighiță, pescăruș, rîndunea-maritimă-mică. 7. (Cinclus cinclus) pescărel, pescăruș, (rar) mierlă-de-pîrîu, (reg.) pietrar, rîbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre- de-gheață, pasăre-legănată. 8. (Alcedo atthis) pescăraș, pescărel, pescăriță, pescăruș, (reg.) pescuț.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pescar (pescari), s. m.1. Cel care pescuiește. – 2. Negustor de pește. – 3. Pescăruș (Larus). – Var. păscar.Mr. piscar. Din pește, prin intermediul unei var. teoretice *pescu, ca pescos, pescui, cu suf. de agent -ar. În general se admite că e reprezentantul direct al lat. piscārius (Pușcariu 1299; Candrea-Dens., 1368; REW 6527), cf. port. peixeiro; dar chiar și așa, fonetismul arată o apropiere de pește. Influența sl. rybarĭ „pescar” (Tiktin) nu constituie o ipoteză utilă. – Der. pescărel (var. pescăraș), s. m. (pescăruș); pescăruș, s. m. (alcion, martin, Alcedo ispida; păsări acvatice, Cinclus aquaticus; Sterna, Hydrochelidon nigra); pescărească, s. f. (vînzătoare de pește, femeie care pescuiește); pescăresc, adj. (de pescar, al pescarului); pescărește, adv. (ca pescarii); pescărie, s. f. (pescuit; loc de pescuit; magazin de pește; Arg., curtare; Arg., codoșlîc, tăinuire); pescări, vb. (a face oficiul de pescar sau de vînzător de pește; Arg., a curta); pescărime, s. f. (banc de pește; mulțime de pescari), rar; pescărit, s. n. (pescuire; vînzare de pești). – Cf. pește.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PESCARI, vechile denumiri (între 1 ian. 1965 și 20 mai 1996) ale satului și com. Coronini, jud. Caraș-Severin, care se află pe stg. Dunării, la poalele SE ale m-ților Locvei; 2.020 loc. (2001). Pomicultură. Ruinele unei cetăți (sec. 11-15). În dreptul com. Coronini, în apele Dunării, se află stânca solitară Babacai, care, bătută de vântul local Coșava, emite sunete bizare ce au dat naștere unor legende interesante.

Intrare: pescari
pescari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pescar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescar
  • pescarul
  • pescaru‑
plural
  • pescari
  • pescarii
genitiv-dativ singular
  • pescar
  • pescarului
plural
  • pescari
  • pescarilor
vocativ singular
  • pescarule
  • pescare
plural
  • pescarilor
păscar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peșcariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pescări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pescări
  • pescărire
  • pescărit
  • pescăritu‑
  • pescărind
  • pescărindu‑
singular plural
  • pescărește
  • pescăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pescăresc
(să)
  • pescăresc
  • pescăream
  • pescării
  • pescărisem
a II-a (tu)
  • pescărești
(să)
  • pescărești
  • pescăreai
  • pescăriși
  • pescăriseși
a III-a (el, ea)
  • pescărește
(să)
  • pescărească
  • pescărea
  • pescări
  • pescărise
plural I (noi)
  • pescărim
(să)
  • pescărim
  • pescăream
  • pescărirăm
  • pescăriserăm
  • pescărisem
a II-a (voi)
  • pescăriți
(să)
  • pescăriți
  • pescăreați
  • pescărirăți
  • pescăriserăți
  • pescăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pescăresc
(să)
  • pescărească
  • pescăreau
  • pescări
  • pescăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păscări
  • păscărire
  • păscărit
  • păscăritu‑
  • păscărind
  • păscărindu‑
singular plural
  • păscărește
  • păscăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păscăresc
(să)
  • păscăresc
  • păscăream
  • păscării
  • păscărisem
a II-a (tu)
  • păscărești
(să)
  • păscărești
  • păscăreai
  • păscăriși
  • păscăriseși
a III-a (el, ea)
  • păscărește
(să)
  • păscărească
  • păscărea
  • păscări
  • păscărise
plural I (noi)
  • păscărim
(să)
  • păscărim
  • păscăream
  • păscărirăm
  • păscăriserăm
  • păscărisem
a II-a (voi)
  • păscăriți
(să)
  • păscăriți
  • păscăreați
  • păscărirăți
  • păscăriserăți
  • păscăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păscăresc
(să)
  • păscărească
  • păscăreau
  • păscări
  • păscăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pescar, pescarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui pescuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: pescăraș
    • format_quote Împlinea datina cea de pe urmă a pescarilor de larg. DUMITRIU, P. F. 27. DLRLC
    • format_quote Pe rîpa dinspre iaz suiau pescari, purtînd crapi ai căror solzi scînteiau în bătaia asfințitului de soare. SADOVEANU, F. J. 384. DLRLC
    • format_quote Acolo dete peste o colibă de pescar. ISPIRESCU, E. 279. DLRLC
    • 1.1. Persoană care practică pescuitul sportiv. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. prin extensiune Persoană care vinde pește. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Lucrător specializat în pescuitul industrial. NODEX
  • 2. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește, dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuțit și curbat la vârf, cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru-verzui (Alcedo). DEX '09 DEX '98
    • format_quote Pescarii țipau bătînd grăbiți din aripi pe deasupra lor. SADOVEANU, O. I 111. DLRLC
    • format_quote Un pescar întîrziat tăia pieziș cărarea de lumină așternută de lună pe oglinda mării. BART, E. 187. DLRLC
    • format_quote Pescari, rațe, cufundări cîntau, se jucau pe apă și-n văzduh. GANE, N. II 182. DLRLC
    • diferențiere Denumire dată mai multor păsări sălbatice din familia laridelor, care trăiesc pe lângă ape (mări, lacuri, ape curgătoare), unele de mărimea raței, cu pene albe sau cenușii, având pe cap un fel de tichie neagră, cu pliscul încovoiat, hrănindu-se cu pești (Lotus ridibundus); porumbel-de-mare; altele mai mici, au penele de pe spate cenușii-albăstrii (Larus minutus). DLRLC
etimologie:

pescări, pescărescverb

  • 1. regional Pescui, prinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luntrile cele mari... vin... pescărind. GOLESCU, Î. 111. DLRLC
etimologie:
  • pescar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.