17 definiții pentru pescărel pascarăl păscărel pischirel pișcărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCĂRÉL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus).Pescar + suf. -el.[1]

  1. În original, incorect: a) pescăruș. — cata

pescărel sm [At: MARIAN, O. I, 51 / V: (reg) pascarăl, păs~, pischir~ / Pl: ~ei / E: pescar + -el] 1-6 (Șhp) Pescăraș (1-6). 7 (Orn; reg; șîc ~-albastru, ~-auriu, ~-verde, ~-vânăt) Pescar (10) (Alcedo althis). 8 (Orn; reg; șîc ~-negru, ~-de-gheață, ~-de-pădure, ~-de-pârâu, ~-de-apă, ~-de-munte, reg, păs~-de-păreie) Pescar (9) (Cinclus cinclus). 9 (Orn; reg) Cufundar (Gavia immer). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).

PESCĂRÉL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus).Pescar + suf. -el.

PESCĂRÉL, pescărei, s. m. Pescăraș. Un pescărei cu penet strălucit... își căuta așezare fluturînd din aripi. SADOVEANU, A. L. 194.

PESCĂRÉL ~i m. Pasăre cu penaj brun-negricios, având coadă scurtă și ridicată în sus, care trăiește în apropierea râurilor de munte. * ~ albastru pasăre de talia unei vrăbii, având cioc lung, conic, și penaj albastru-verzui strălucitor, care se hrănește cu pește. /pescar + suf. ~el

pescărel m. pasăre albă care sboară pe lângă suprafața apelor, ca să prinză peștișori, cu cari se nutrește (Alcedo ispida).

pescărél m., pl. (dim. d. pescar). Pescar (pasăre). – Și pă- (est).

miconac sm [At: BĂCESCU, PĂS. 112 / Pl: ? / E: nct] (Om; reg; pbl) Pescărel (Cinclus cinclus).

pișcărel[1] sm vz pescărel

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pescărél s. m., pl. pescăréi, art. pescăréii

pescărél s. m., pl. pescăréi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PESCĂRÉL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescăruș, (rar) mierlă-de-apă, mierlă-de-pârâu, (reg.) pietrar, râbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 2. v. pescăraș.

PESCĂREL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescăruș, (rar) mierlă-de-apă, (reg.) pietrar, rîbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 2. (Alcedo atthis) pescar, pescăraș, pescăriță, pescăruș, (reg.) pescuț. erată


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PESCĂRÉL (< pescar) s. m. Pasăre din ordinul paseriformelor, de mărimea uni sturz, brună-negricioasă pe spate, cu coadă scurtă și ridicată în sus; mierlă de pârâu (Cinclus cinclus). Trăiește pe lângă râurile de munte și se hrănește cu pește. ◊ P. albastru = pasăre ihtiofagă de mărimea unei vrăbii, cu penaj strălucitor, albastru-verzui și cioc lung, conic; pescăruș verde (Alcedo atthis ispida).

Intrare: pescărel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescărel
  • pescărelul
  • pescărelu‑
plural
  • pescărei
  • pescăreii
genitiv-dativ singular
  • pescărel
  • pescărelului
plural
  • pescărei
  • pescăreilor
vocativ singular
plural
pascarăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păscărel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pischirel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișcărel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)