PERSUASIV, -Ă, persuasivi, -e, adj. Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.

persuasiv, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 193 / V: (înv) ~sva~ / S și: ~aziv / Pl: ~i, ~e / E: fr persuasif] (Liv) 1-3 Care urmărește sau are darul de a persuada (1-3) pe cineva Vz convingător, elocvent, insistent, stăruitor.

PERSUASIV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.

PERSUASIV, -Ă, persuasivi, -e, adj. Care urmărește să convingă, convingător, insistent, stăruitor. Dar oricît de persuasive ar fi aceste manevre, singuraticul arbore nu se lasă înșelat. BOGZA, C. O. 351.

PERSUASIV, -Ă adj. Convingător; insistent. [< fr. persuasif].

PERSUASIV, -Ă adj. convingător; insistent, stăruitor. (< fr. persuasif)

PERSUASIV ~ă (~i, ~e) Care persuadează; capabil să convingă; convingător. /<fr. persuasif

persvasiv, ~ă a vz persuasiv

persuaziv a. care are puterea de a convinge: limbaj, orator persuaziv.

*persuazív, -ă adj. (mlat. persuasivus, d. per-suadére, -suasum, a convinge). Convingător: elocŭență persuazivă. Adv. În mod convingător: a vorbi persuaziv.

persuasiv (desp. -su-a-) adj. m., pl. persuasivi; f. persuasivă, pl. persuasive

persuasiv (-su-a-) adj. m., pl. persuasivi; f. persuasivă, pl. persuasive

persuasiv adj. m. (sil. -su-a-), pl. persuasivi; f. sg. persuasivă, pl. persuasive

PERSUASIV adj. v. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace.

persuasiv adj. v. INSISTENT. PERSEVERENT. PERSISTENT. RĂZBĂTĂTOR. STATORNIC. STĂRUITOR. TENACE.