12 definiții pentru „persuasiune”   declinări

PERSUASIÚNE s. f. Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.

PERSUASIÚNE s. f. (Livr.) Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.

PERSUASIÚNE persuasiuni, s. f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. Cumătră Anca... îi spunea lui Badea, înfigîndu-i în ochi două ace de persuasiune: crede și fă cum vrei! Da? de ce nu faci o probă? GALACTION, O. I 150. ◊ (Poetic) Stranii și pline de o rafinată persuasiune, razele lunii ard crestele de piatră ale munților, veștmintele verzi ale pădurilor și privirile pline de uimire ale oamenilor. BOGZA, C. O. 345.

persuasiúne (-su-a-si-u-) s. f., g.-d. art. persuasiúnii

persuasiúne s. f. (sil. -su-a-si-u-), g.-d. art. persuasiúnii

PERSUASIÚNE s. v. convingere.

PERSUASIÚNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio].

PERSUASIÚNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio)

PERSUASIÚNE ~i f. Caracter persuasiv. [Sil. -su-a-si-u-] /<fr. persuasion

persuaziune f. 1. credință fermă; 2. darul de a convinge: spiritele se câștigă prin persuaziune.

*persuaziúne f. (lat. persuásio, -ónis). Convingere, acțiunea de a convinge: a ceda persuaziuniĭ: Starea omuluĭ convins: persuaziunea dă o mare forță morală.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.