20 de definiții pentru perseverență perseverință perseveranță perseverenție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSEVERÉNȚĂ s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

perseverență sf [At: MN (1836), 101/55 / V: (înv) ~ran~, ~ție, ~rin~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr persévérance, lat perseverantia] 1 Însușire de a fi ferm într-o idee Si: (rar) perseverație (1). 2 Stăruință, tenacitate în îndeplinirea unei acțiuni Si: (rar) perseverație (2).

PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Stăruință, statornicie, neclintire (în convingeri, în atitudini, în muncă); tenacitate. – Variantă: (învechit) perseverínță (NEGRUZZI, S. I 106) s. f.

PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].

PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

PERSEVERÉNȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței] /<fr. persévérance, lat. perseverantia

PERSEVERÍNȚĂ s. f. v. perseverență.

PERSEVERÍNȚĂ s. f. v. perseverență.

PERSEVERÍNȚĂ s. f. v. perseverență.

perseveranță sf vz perseverență

perseverenție sf vz perseverență

perseverință sf vz perseverență

PERSEVERÁNȚĂ s.f. v. perseverență.

PERSEVERÍNȚĂ s.f. v. perseverență.

*perseveránță f., pl. e (lat. perseverantia). Acțiunea de a persevera, stăruință: un om de o mare perseveranță. – Și -áre. Fals -énță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței

perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței; pl. perseverénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSEVERÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.

PERSEVERENȚĂ s. 1. insistență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, rîvnă, sforțare, silință, sirguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. dîrzenie, incăpățînare, îndărătnicie, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.)

Intrare: perseverență
perseverență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perseverență
  • perseverența
plural
  • perseverențe
  • perseverențele
genitiv-dativ singular
  • perseverențe
  • perseverenței
plural
  • perseverențe
  • perseverențelor
vocativ singular
plural
perseverință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perseverință
  • perseverința
plural
  • perseverințe
  • perseverințele
genitiv-dativ singular
  • perseverințe
  • perseverinței
plural
  • perseverințe
  • perseverințelor
vocativ singular
plural
perseveranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perseveranță
  • perseveranța
plural
  • perseveranțe
  • perseveranțele
genitiv-dativ singular
  • perseveranțe
  • perseveranței
plural
  • perseveranțe
  • perseveranțelor
vocativ singular
plural
perseverenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

perseverență perseverință perseveranță perseverenție

etimologie: