10 definiții pentru perseverație perseverațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSEVERÁȚIE s. f. Perseverență. ♦ Spec. (Med.) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă. [Var.: perseverațiúne s. f.] – Din fr. persévération.

PERSEVERÁȚIE s. f. Perseverență. ♦ Spec. (Med.) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă. [Var.: perseverațiúne s. f.] – Din fr. persévération.

perseverație sf [At: PARHON, B. 73 / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: persevera + -ție, lat perseveratio, -onis] 1-2 (Rar) Perseverență (1-2). 3 (Spc) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă.

PERSEVERÁȚIE s.f. Perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă; încremenire. [Gen. -iei, var. perseverațiune s.f. / cf. lat. perseveratio, fr. persévération].

PERSEVERÁȚIE s. f. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă. (< fr. persévération, lat. perseveratio)

PERSEVERAȚIÚNE s. f. v. perseverație.

PERSEVERAȚIÚNE s. f. v. perseverație.

perseverațiune sf vz perseverație[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz perseverență LauraGellner

PERSEVERAȚIÚNE s.f. v. perseverație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perseveráție s. f., art. perseveráția, g.-d. art. perseveráției


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSEVERÁȚIE s. v. insistență, perseverență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate.

perseverație s. v. INSISTENȚĂ. PERSEVERENȚĂ. PERSISTENȚĂ. STATORNICIE. STĂRUINȚĂ. TENACITATE.

Intrare: perseverație
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perseverație
  • perseverația
plural
genitiv-dativ singular
  • perseverații
  • perseverației
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perseverațiune
  • perseverațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • perseverațiuni
  • perseverațiunii
plural
vocativ singular
plural

perseverație perseverațiune

etimologie: