13 definiții pentru perpendicular


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. S. f. Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.

PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. S. f. Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.

PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj. (Despre drepte sau planuri) Care formează unghiuri drepte cu o dreaptă sau cu un plan. Două drepte perpendiculare pe un plan sînt paralele între ele. GEOMETRIA S. 29. Am biruit urcușul aproape perpendicular. GALACTION, O. I 346. ◊ (Adverbial) Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. Îmi îndesai pălăria peste urechi și mă lungii perpendicular pe cursul Bistriței. HOGAȘ, M. N. 61. (Învechit, construit cu dativul) Din astă parte a Dunării se lungește, perpendicular fluviului, lacul numit Cahul. HASDEU, I. V. 138.

PERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].

PERPENDICULÁR, -Ă I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreaptă perpendiculară. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)

PERPENDICULÁR ~ă (~i, ~e) (despre drepte sau plane) Care formează unghiuri drepte prin întretăiere cu o altă dreaptă sau un alt plan. /<lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire

perpendicular a. care cade astfel pe o linie sau pe un plan, încât să formeze două unghiuri adjacente egale. ║ perpendiculară f. linie perpendiculară.

*perpendiculár, -ă adj. (lat. perpendicularis și -arius, d. perpéndere, a cîntări exact). V. preping și spînzur). Geom. Care cade drept și nu e înclinat în vre-o parte, care cade formînd doŭă unghĭurĭ drepte cu linia saŭ cu planu pe care cade: linie perpendiculară, plan perpendicular. S. f. Linie perpendiculară. Adv. În mod perpendicular: a cădea perpendicular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perpendiculár adj. m., pl. perpendiculári; f. perpendiculáră, pl. perpendiculáre

perpendiculár adj. m., pl. perpendiculári; f. sg. perpendiculáră, pl. perpendiculáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERPENDICULÁR adj., adv. 1. adj. v. abrupt. 2. adv. v. drept.

PERPENDICULAR adj., adv. 1. adj. abrupt, drept, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît. (pop.) oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, ripit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. adv. drept, vertical, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)

PERPENDICULÁRĂ s. (GEOM.) (înv.) perpendiculă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i fi paralel / (perfect) perpendicular expr. a-i fi indiferent.

Intrare: perpendicular
perpendicular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perpendicular
  • perpendicularul
  • perpendicularu‑
  • perpendicula
  • perpendiculara
plural
  • perpendiculari
  • perpendicularii
  • perpendiculare
  • perpendicularele
genitiv-dativ singular
  • perpendicular
  • perpendicularului
  • perpendiculare
  • perpendicularei
plural
  • perpendiculari
  • perpendicularilor
  • perpendiculare
  • perpendicularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)