peron sn [At: CARAGIALE, O. II, 95 / Pl: ~oane / E: fr perron] 1 Platformă, acoperită sau descoperită, amenajată într-o stație de-a lungul liniilor de cale ferată, pentru a ușura călătorilor urcarea în tren și coborârea din tren. 2 (Rar) Distanță care se lasă între două grupe de vagoane din fața stației. 3 Platformă, uneori decorată cu motive ornamentale, situată în fața intrării principale a unei clădiri și având, atunci când aceasta este înaltă, câteva trepte.

PERON, peroane, s. n. 1. Platformă amenajată în fața unei gări, între liniile de cale ferată, pentru a ușura urcarea și coborîrea călătorilor din trenuri. Pe peron, dinspre stînga, se vede prin fereastră Ichim. SEBASTIAN, T. 197. Glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru. REBREANU, R. I 16. A sărit în două salturi pînă la marginea peronului. POPA, V. 214. 2. Platformă (la oarecare înălțime) în fața intrării principale a unor clădiri mai mari, avînd, pentru acces, cîteva rînduri de trepte. O ajutase să coboare pe treptele peronului de la conac. DUMITRIU, N. 82. E o clădire cu două caturi, în mijloc cu un peron ca o terasă. CAMIL PETRESCU, O. II 240.

PERON s.n. 1. Platformă special amenajată în gări (între linii) pentru urcarea și coborîrea pasagerilor din vagoanele trenurilor. 2. Platformă cu cîteva trepte situată înaintea intrării principale a unei clădiri mari. [< fr. perron].

PERON s. n. 1. platformă în gări pe porțiunea de oprire a trenurilor pentru urcarea și coborârea pasagerilor din vagoane. 2. platformă cu câteva trepte, înaintea intrării principale a unei clădiri mari. (< fr. perron)

PERON ~oane n. 1) Platformă într-o gară, situată de-a lungul căii ferate și servind la înlesnirea urcării și coborârii pasagerilor din vagoane. 2) Platformă, de obicei acoperită, situată în fața intrării principale a unei clădiri. /<fr. perron

peron n. trotuar la gara unei căi ferate (= fr. perron).

*perón n., pl. oane (fr. perron, d. pierre, peatră). Trotuar lat în fața uneĭ gărĭ. Pin ext. Platformă la vagon.

peron s. n., pl. peroane

peron s. n., pl. peroane

peron s. n., pl. peroane

peron, pl. peroane

peron, -roane.

PERON s. scară. (Trăsura a tras la ~.)

PERON s. scară. (Trăsura a tras la ~.)

PERÓN 1. Juan Domingo P. (1895-1974), ofițer și om politic argentinian. Lider al Partidului Justițialist. Președinte al Argentinei (1946-1955, 1973-1974). Adept al unei a trei căi între socialism și capitalism, a fost promotorul unor reforme politice (votul pentru femei) și economice (naționalizarea căilor ferate și a unora dintre marile industrii), care i-au adus o popularitate imensă. Opoziția față de biserică și divergențele cu armata au dus la lovitura de stat militară (1955), care l-a înlăturat de la putere; s-a exilat în Spania (1955-1973). 2. Eva Duarte P. (cunoscută și sub numele de Evita) (1919-1952), actriță, a doua soție a lui P. (1). Colaboratoare a soțului său în probleme sociale. Foarte populară, s-a consacrat apărării și ocrotirii oamenilor săraci. A refuzat postul de vicepreședinte al republicii. 3. Maria Estela Martínez de P. v. Martínez de Perón.

MARTÍNEZ DE PERÓN [martínes], María Estela Isabelita (n. 1931), om politic argentinian. Soția președintelui Argentinei, Juan Domingo Perón. Președintă a Consiliului Național al Partidului Justițialist (1974-1985) și a Republicii Argentina (1974-sept. 1975 și oct. 1975-1976). Înlăturată printr-o lovitură de stat.