2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.

PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.

permuta vt [At: ASACHI, ap. CONTRIBUȚII, III, 149 / V: (reg) prem~ / Pzi: permut / E: fr permuter, lat permutare] 1-2 (Mat; Lin) A efectua o permutare (1-2). 3 A muta în altă parte cu serviciul Si: a transfera, (înv) a premutarisi.

PERMUTÁ, permút, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A muta un funcționar dintr-o instituție în alta; a transfera. Sînt impiegat, în veci mutat și permutat Și prea mutat! ALECSANDRI, T. 111. ◊ (Mat.) A efectua o permutare (2).

PERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare].

PERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare)

A SE PERMUTÁ mă permút intranz. A trece (cu serviciul) dintr-un loc în altul. /<fr. permutter, lat. permutare

A PERMUTÁ permút tranz. 1) A face să se permute. 2) mat. (elemente) A schimba locurile între ele. /<fr. permuter, lat. permutare

permutà v. 1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul altuia: literele se pot permuta.

*permút, a v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr’un oraș într’altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s’a permutat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

permutá (a ~) vb., ind. prez. 3 permútă

permutá vb., ind. prez. 1 sg. permút, 3 sg. și pl. permútă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERMUTA vb. a (se) muta, a (se) strămuta. a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Bacău.)

Intrare: permutat
permutat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • permutat
  • permutatul
  • permutatu‑
  • permuta
  • permutata
plural
  • permutați
  • permutații
  • permutate
  • permutatele
genitiv-dativ singular
  • permutat
  • permutatului
  • permutate
  • permutatei
plural
  • permutați
  • permutaților
  • permutate
  • permutatelor
vocativ singular
plural
Intrare: permuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • permuta
  • permutare
  • permutat
  • permutatu‑
  • permutând
  • permutându‑
singular plural
  • permu
  • permutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • permut
(să)
  • permut
  • permutam
  • permutai
  • permutasem
a II-a (tu)
  • permuți
(să)
  • permuți
  • permutai
  • permutași
  • permutaseși
a III-a (el, ea)
  • permu
(să)
  • permute
  • permuta
  • permută
  • permutase
plural I (noi)
  • permutăm
(să)
  • permutăm
  • permutam
  • permutarăm
  • permutaserăm
  • permutasem
a II-a (voi)
  • permutați
(să)
  • permutați
  • permutați
  • permutarăți
  • permutaserăți
  • permutaseți
a III-a (ei, ele)
  • permu
(să)
  • permute
  • permutau
  • permuta
  • permutaseră
premuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)