15 definiții pentru permuta
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERMUTA, permut, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.
PERMUTA, permut, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
permuta vt [At: ASACHI, ap. CONTRIBUȚII, III, 149 / V: (reg) prem~ / Pzi: permut / E: fr permuter, lat permutare] 1-2 (Mat; Lin) A efectua o permutare (1-2). 3 A muta în altă parte cu serviciul Si: a transfera, (înv) a premutarisi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERMUTA, permut, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A muta un funcționar dintr-o instituție în alta; a transfera. Sînt impiegat, În veci mutat și permutat Și prea mutat! ALECSANDRI, T. 111. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERMUTA vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permut. / < fr. permuter, lat., it. permutare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERMUTA vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PERMUTA permut tranz. 1) A face să se permute. 2) mat. (elemente) A schimba locurile între ele. /<fr. permuter, lat. permutare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PERMUTA mă permut intranz. A trece (cu serviciul) dintr-un loc în altul. /<fr. permutter, lat. permutare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
permutà v. 1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul altuia: literele se pot permuta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
premuta v vz permuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*permút, a -á v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr’un oraș într’altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s’a permutat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
permuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. permut, 2 sg. permuți, 3 permută; conj. prez. 1 sg. să permut, 3 să permute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
permuta (a ~) vb., ind. prez. 3 permută
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
permuta vb., ind. prez. 1 sg. permut, 3 sg. și pl. permută
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PERMUTA vb. v. muta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PERMUTA vb. a (se) muta, a (se) strămuta. a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Bacău.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
permuta, permutverb
- 1. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEXsinonime: muta premutarisi strămuta transfera
- Sînt impiegat, în veci mutat și permutat Și prea mutat! ALECSANDRI, T. 111. DLRLC
-
-
etimologie:
- permuter DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
- permutare DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX