perla vi [At: BRĂESCU, O. A. I, 228 / Pzi: ~lez / E: fr perler] (Rar) 1 A forma picături. 2 A se scurge în formă de picături.

PERLA vb. I. tr. 1. A împodobi cu perle. 2. A supune operației de perlaj sau perlare. [< fr. perler].

PERLA vb. tr. 1. a împodobi cu perle. 2. (poligr.) a acoperi suprafața unei tipărituri cu mici particule de cerneală. 3. a se scurge în formă de picături. (< fr. perler)

A PERLA ~ez tranz. 1) A împodobi cu perle. /<fr. perler

PERLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosită ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare. ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă); gafă verbală. 2. Element ornamental de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

perlă¹ sf [At: ASACHI, S. L. I, 251 / Pl: ~le / E: fr perle, it perla, ger Perle] 1 Piatră prețioasă de podoabă, de culoare argintie cu luciu sidefiu, aproximativ sferică, produsă de anumite scoici Si: mărgăritar, (îvp) mărgărit. 2 Imitație a acestei pietre, folosită ca obiect de podoabă, în șiraguri. 3 (Fig) Persoană cu merite deosebite. 4 Lucru de mare valoare Si: mărgăritar. 5 (Irn) Eroare de exprimare grosolană și ridicolă. 6 Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale.

PERLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

PERLĂ, perle, s. f. 1. Piatră prețioasă aproximativ sferică, de culoare sidefie (albă), lucioasă și strălucitoare, produsă de o anumită scoică pe pereții cochiliei; se întrebuințează ca podoabă de mare preț; mărgăritar. Se hotărîse să-i aducă... cutia cu butoni de perle. C. PETRESCU, T. II 226. ◊ (În metafore și comparații) Aceste perle sînt probabil Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Fiecare notă e o perlă care scapă De sub degetele albe ce alunecă pe clapă. MACEDONSKI, O. I 86. 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. 3. Corp-de literă de 5 puncte.

PERLĂ s.f. 1. Piatră prețioasă albă și foarte strălucitoare, produsă de anumite scoici în interiorul cochiliei; mărgăritar. ♦ (Poet.) Dinte foarte alb. 2. Element decorativ de formă sferică folosit la decorarea unor muluri. 3. (Med.) Formație globuloasă. 4. (Fig.) Persoană sau lucru cu calități excepționale. ♦ (Ironic) Greșeală, prostie rară. 5. (Poligr.) Perl. [< fr. perle, it. perla, germ. Perle].

PERLĂ s. f. 1. piatră semiprețioasă, albă și foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar. ◊ mică concrețiune calcaroasă care se formează pe planșeul sau pereții unor peșteri. ◊ (poet.) dinte foarte alb. 2. ornament din muluri sferice. 3. (med.) formație globuloasă. 4. (fig.) persoană, lucru cu calități excepționale. ◊ (ir.) greșeală, prostie rară. 5. (poligr.) perl. (< fr. perle, it. perla, germ. Perle)

perlă de baie sint. s. 1985 Mică pastilă parfumată și colorată de pus în apa de baie v. emoliere

PERLĂ ~e f. 1) Formație, de regulă sferică, de culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formează în scoicile unor moluște și este utilizată la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar. 2) Bijuterie din această formație. 3) Element decorativ de formă sferică întrebuințat la decorarea unor muluri arhitecturale. 4) fig. Persoană cu merite deosebite. 5) fig. Lucru de mare valoare. 6) iron. Eroare grosolană și ridicolă. /<fr. perle, it. perla, germ. Perle

perlă f. 1. mărgăritar; 2. cele mai mici caractere tipografice.

*pérlă f., pl. e (fr. perle, d. it. perla, neap. perna, din lat. perna, o scoĭcă în care se formează perla). Mărgăritar, mărgea produsă de niște scoĭcĭ. Fig. Lucru orĭ persoană excelentă: această poezie e o perlă.

perla vb., ind. prez. 1 sg. perlez, 3 sg. și pl. perlează

perlă s. f., g.-d. art. perlei; pl. perle

perlă s. f., g.-d. art. perlei; pl. perle

perlă s. f., g.-d. art. perlei; pl. perle

PERLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. și pop.) mărgărit. (Un șirag de ~e.) 2. (ASTRON.; art.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.).

PERLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. și pop.) mărgărit. (Un șirag de ~e.) 2. (ASTRON.; art.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.).

perle de cavernă (pl.), (engl.= cave pearl, cave pisolite) pisolite formate prin precipitare din soluții agitate, după căderea picăturilor din tavanul peșterilor, în aceleași mici bazinete sau depr. în care granulele de diferite origini devin centri de cristalizare pentru carbonatul de calciu (calcit, rar aragonit).

PERLA, numele popolar al stelei Gemma din constelația Coroana Boreală.

Perla Cleopatrei – Istoria anecdotică povestește că regina Cleopatra a Egiptului a uimit pe Marc Antoniu prin luxul și risipa nesăbuită. La un ospăț, oferit în cinstea lui Antoniu, cînd acesta și-a exprimat deschis surprinderea față de cheltuielile exagerate ale reginei, Cleopatra a desprins cea mai frumoasă perlă de la cerceii ei, a dizolvat-o într-un pahar cu acid și l-a băut în sănătatea triumvirului roman, spunînd: „Omagiul pentru Antoniu le întrece pe toate”. Cum această anecdotă păcătuiește cel puțin prin două inexactități (perla nu se topește în acid și regina n-ar mai fi continuat banchetul după o asemenea băutură), expresia „perla Cleopatrei” desemnează un fapt uluitor, incredibil. IST.

căutător de perle expr. (er.) bărbat afemeiat.

perlă, perle s. f. (peior.) 1. afirmație involuntar comică, ridicolă făcută de elevi sau studenți în timpul unui examen oral sau scris, care trădează ignoranța celui examinat. 2. (prin ext.) afirmație ridicolă făcută de o persoană publică.