2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosită ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare. ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă); gafă verbală. 2. Element ornamental de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră prețioasă aproximativ sferică, de culoare sidefie (albă), lucioasă și strălucitoare, produsă de o anumită scoică pe pereții cochiliei; se întrebuințează ca podoabă de mare preț; mărgăritar. Se hotărîse să-i aducă... cutia cu butoni de perle. C. PETRESCU, T. II 226. ◊ (În metafore și comparații) Aceste perle sînt probabil Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Fiecare notă e o perlă care scapă De sub degetele albe ce alunecă pe clapă. MACEDONSKI, O. I 86. 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. 3. Corp-de literă de 5 puncte.

pérlă s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle

PÉRLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. și pop.) mărgărit. (Un șirag de ~e.) 2. (ASTRON.; art.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.).

PÉRLĂ s.f. 1. Piatră prețioasă albă și foarte strălucitoare, produsă de anumite scoici în interiorul cochiliei; mărgăritar. ♦ (Poet.) Dinte foarte alb. 2. Element decorativ de formă sferică folosit la decorarea unor muluri. 3. (Med.) Formație globuloasă. 4. (Fig.) Persoană sau lucru cu calități excepționale. ♦ (Ironic) Greșeală, prostie rară. 5. (Poligr.) Perl. [< fr. perle, it. perla, germ. Perle].

PÉRLĂ s. f. 1. piatră semiprețioasă, albă și foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar. ◊ mică concrețiune calcaroasă care se formează pe planșeul sau pereții unor peșteri. ◊ (poet.) dinte foarte alb. 2. ornament din muluri sferice. 3. (med.) formație globuloasă. 4. (fig.) persoană, lucru cu calități excepționale. ◊ (ir.) greșeală, prostie rară. 5. (poligr.) perl. (< fr. perle, it. perla, germ. Perle)

PÉRLĂ ~e f. 1) Formație, de regulă sferică, de culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formează în scoicile unor moluște și este utilizată la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar. 2) Bijuterie din această formație. 3) Element decorativ de formă sferică întrebuințat la decorarea unor muluri arhitecturale. 4) fig. Persoană cu merite deosebite. 5) fig. Lucru de mare valoare. 6) iron. Eroare grosolană și ridicolă. /<fr. perle, it. perla, germ. Perle

perlă f. 1. mărgăritar; 2. cele mai mici caractere tipografice.

*pérlă f., pl. e (fr. perle, d. it. perla, neap. perna, din lat. perna, o scoĭcă în care se formează perla). Mărgăritar, mărgea produsă de niște scoĭcĭ. Fig. Lucru orĭ persoană excelentă: această poezie e o perlă.

PERLÁ, perlez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi cu perle. 2. (Poligr.) A acoperi suprafața unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. – Din fr. perler.

PERLÁ, perlez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi cu perle. 2. (Poligr.) A acoperi suprafața unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. – Din fr. perler.

PERLÁ vb. I. tr. 1. A împodobi cu perle. 2. A supune operației de perlaj sau perlare. [< fr. perler].

PERLÁ vb. tr. 1. a împodobi cu perle. 2. (poligr.) a acoperi suprafața unei tipărituri cu mici particule de cerneală. 3. a se scurge în formă de picături. (< fr. perler)

A PERLÁ ~éz tranz. 1) A împodobi cu perle. /<fr. perler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pérlă s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle

PERLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. și pop.) mărgărit. (Un șirag de ~e.) 2. (ASTRON.; art.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.).

perlá vb., ind. prez. 1 sg. perléz, 3 sg. și pl. perleáză

pérlă de báie sint. s. 1985 Mică pastilă parfumată și colorată de pus în apa de baie v. emoliere

perle de cavernă (pl.), (engl.= cave pearl, cave pisolite) pisolite formate prin precipitare din soluții agitate, după căderea picăturilor din tavanul peșterilor, în aceleași mici bazinete sau depr. în care granulele de diferite origini devin centri de cristalizare pentru carbonatul de calciu (calcit, rar aragonit).

PERLA, numele popolar al stelei Gemma din constelația Coroana Boreală.

arată toate definițiile

Intrare: perlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perlă
  • perla
plural
  • perle
  • perlele
genitiv-dativ singular
  • perle
  • perlei
plural
  • perle
  • perlelor
vocativ singular
plural
Intrare: perla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perla
  • perlare
  • perlat
  • perlatu‑
  • perlând
  • perlându‑
singular plural
  • perlea
  • perlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perlez
(să)
  • perlez
  • perlam
  • perlai
  • perlasem
a II-a (tu)
  • perlezi
(să)
  • perlezi
  • perlai
  • perlași
  • perlaseși
a III-a (el, ea)
  • perlea
(să)
  • perleze
  • perla
  • perlă
  • perlase
plural I (noi)
  • perlăm
(să)
  • perlăm
  • perlam
  • perlarăm
  • perlaserăm
  • perlasem
a II-a (voi)
  • perlați
(să)
  • perlați
  • perlați
  • perlarăți
  • perlaserăți
  • perlaseți
a III-a (ei, ele)
  • perlea
(să)
  • perleze
  • perlau
  • perla
  • perlaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)