2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosită ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare. ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă); gafă verbală. 2. Element ornamental de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

perlă1 sf [At: ASACHI, S. L. I, 251 / Pl: ~le / E: fr perle, it perla, ger Perle] 1 Piatră prețioasă de podoabă, de culoare argintie cu luciu sidefiu, aproximativ sferică, produsă de anumite scoici Si: mărgăritar, (îvp) mărgărit. 2 Imitație a acestei pietre, folosită ca obiect de podoabă, în șiraguri. 3 (Fig) Persoană cu merite deosebite. 4 Lucru de mare valoare Si: mărgăritar. 5 (Irn) Eroare de exprimare grosolană și ridicolă. 6 Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră prețioasă aproximativ sferică, de culoare sidefie (albă), lucioasă și strălucitoare, produsă de o anumită scoică pe pereții cochiliei; se întrebuințează ca podoabă de mare preț; mărgăritar. Se hotărîse să-i aducă... cutia cu butoni de perle. C. PETRESCU, T. II 226. ◊ (În metafore și comparații) Aceste perle sînt probabil Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Fiecare notă e o perlă care scapă De sub degetele albe ce alunecă pe clapă. MACEDONSKI, O. I 86. 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. 3. Corp-de literă de 5 puncte.

PÉRLĂ s.f. 1. Piatră prețioasă albă și foarte strălucitoare, produsă de anumite scoici în interiorul cochiliei; mărgăritar. ♦ (Poet.) Dinte foarte alb. 2. Element decorativ de formă sferică folosit la decorarea unor muluri. 3. (Med.) Formație globuloasă. 4. (Fig.) Persoană sau lucru cu calități excepționale. ♦ (Ironic) Greșeală, prostie rară. 5. (Poligr.) Perl. [< fr. perle, it. perla, germ. Perle].

PÉRLĂ s. f. 1. piatră semiprețioasă, albă și foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar. ◊ mică concrețiune calcaroasă care se formează pe planșeul sau pereții unor peșteri. ◊ (poet.) dinte foarte alb. 2. ornament din muluri sferice. 3. (med.) formație globuloasă. 4. (fig.) persoană, lucru cu calități excepționale. ◊ (ir.) greșeală, prostie rară. 5. (poligr.) perl. (< fr. perle, it. perla, germ. Perle)

PÉRLĂ ~e f. 1) Formație, de regulă sferică, de culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formează în scoicile unor moluște și este utilizată la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar. 2) Bijuterie din această formație. 3) Element decorativ de formă sferică întrebuințat la decorarea unor muluri arhitecturale. 4) fig. Persoană cu merite deosebite. 5) fig. Lucru de mare valoare. 6) iron. Eroare grosolană și ridicolă. /<fr. perle, it. perla, germ. Perle

perlă f. 1. mărgăritar; 2. cele mai mici caractere tipografice.

*pérlă f., pl. e (fr. perle, d. it. perla, neap. perna, din lat. perna, o scoĭcă în care se formează perla). Mărgăritar, mărgea produsă de niște scoĭcĭ. Fig. Lucru orĭ persoană excelentă: această poezie e o perlă.

PERLÁ, perlez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi cu perle. 2. (Poligr.) A acoperi suprafața unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. – Din fr. perler.

PERLÁ, perlez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi cu perle. 2. (Poligr.) A acoperi suprafața unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. – Din fr. perler.

perla vi [At: BRĂESCU, O. A. I, 228 / Pzi: ~lez / E: fr perler] (Rar) 1 A forma picături. 2 A se scurge în formă de picături.

PERLÁ vb. I. tr. 1. A împodobi cu perle. 2. A supune operației de perlaj sau perlare. [< fr. perler].

PERLÁ vb. tr. 1. a împodobi cu perle. 2. (poligr.) a acoperi suprafața unei tipărituri cu mici particule de cerneală. 3. a se scurge în formă de picături. (< fr. perler)

pérlă de báie sint. s. 1985 Mică pastilă parfumată și colorată de pus în apa de baie v. emoliere

A PERLÁ ~éz tranz. 1) A împodobi cu perle. /<fr. perler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pérlă s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle

pérlă s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle

perlá vb., ind. prez. 1 sg. perléz, 3 sg. și pl. perleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÉRLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. și pop.) mărgărit. (Un șirag de ~e.) 2. (ASTRON.; art.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.).

arată toate definițiile

Intrare: perlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perlă
  • perla
plural
  • perle
  • perlele
genitiv-dativ singular
  • perle
  • perlei
plural
  • perle
  • perlelor
vocativ singular
plural
Intrare: perla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perla
  • perlare
  • perlat
  • perlatu‑
  • perlând
  • perlându‑
singular plural
  • perlea
  • perlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perlez
(să)
  • perlez
  • perlam
  • perlai
  • perlasem
a II-a (tu)
  • perlezi
(să)
  • perlezi
  • perlai
  • perlași
  • perlaseși
a III-a (el, ea)
  • perlea
(să)
  • perleze
  • perla
  • perlă
  • perlase
plural I (noi)
  • perlăm
(să)
  • perlăm
  • perlam
  • perlarăm
  • perlaserăm
  • perlasem
a II-a (voi)
  • perlați
(să)
  • perlați
  • perlați
  • perlarăți
  • perlaserăți
  • perlaseți
a III-a (ei, ele)
  • perlea
(să)
  • perleze
  • perlau
  • perla
  • perlaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)