parjă sf vz perjă

perjă sf [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 133/7 / V: (reg) parjă, (îvr) ~rșă, piar~, piarșî / Pl: ~je, (rar) perji / E: nct] (Mol) 1 Specie de prună care se desprinde ușor de pe sâmbure. 2 (Pgn) Prună. 3 (Îe) A fi bun (de pus) cu ~je A nu fi bun de nimic. 4 (Fam; îs) Rahat cu ~je Nimic.

perș² sm vz perjă

perșă sf vz perjă

piarjă sf vz perjă

piarșî sf vz perjă

PERJĂ, perje, s. f. (Mold.) Fructul perjului; prună. Gonesc trei ceasuri după o cioară, cu pușca în mînă, fiindcă le-a furat o perjă. C. PETRESCU, O. P. I 232. Alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo peste hotar. CREANGĂ, A. 72. Perje sînt: albe varatice, albăstrii varatice și albăstrii tomnatice. ȘEZ. V 69.

PERJĂ ~e f. reg. Fruct al perjului; prună. /<săs. piersch

perjă f. Mold. prună: numai pe perje prind sume mari de bani AL.

pérjă f., pl. e (ung. perzsa, Pers, persic [adj.], V. persică). Est. Prună.

perjă (reg.) s. f., art. perja, g.-d. art. perjei; pl. perje

perjă (reg.) s. f., art. perja, g.-d. art. perjei; pl. perje

perjă s. f., g.-d. art. perjei; pl. perje

perje (-e), s. f. – Prună. – Var. perjă. Mag. parász „prună”. Der. din „a prăji” (Cihac, II, 252), din pol. perz „pufulețul plantelor” (Tiktin), din săs. Pfirsich „piersic” (Lacea, Dacor., V, 400), din mag. persza „piersică” (Scriban) sau din parje (Byck-Graur) e mai puțin probabilă. În Mold. – Der. perj, s. m. (prun, Prunus domestica), formație regresivă; perjar, s. m. (producător de prune); perjerie, s. f. (livadă de perji).

rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată).

PERJĂ s. v. prună.

perjă s. v. PRUNĂ.

perșă, perșe, s.f. – (reg.) 1. Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpul slujbei de duminică. 2. Bucată de fier, ca o farfurie, fixată pe podoimă, în care se învârte capătul de jos al fusului de la crâng (la morile de apă). – Din magh. persely „cutie, pușculiță” (MDA).

perșă, -e, s.f. – 1. Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpul slujbei de duminică. 2. Bucată de fier, ca o farfurie, fixată pe podoimă, în care se învârte capătul de jos al fusului de la crâng (la morile de apă). – Din magh. persely (MDA).