13 definiții pentru periuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță.

PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță.

periuță sf [At: DRLU / P: ~ri-u~ / Pl: ~țe / E: perie + -uță] 1-10 (Șhp) Perie (1,8) (mică) Si: perioară (1-10), (reg) periucă (1-10). 11 (Spc) Perie de dinți. 12 (Reg) Parte păroasă de la piciorul albinei.

PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. Ana muia periuța în cutia cu tuș, năclăia genele arcuindu-le în sus, se trăgea îndărăt și revenea să mai adauge un strat. C. PETRESCU, C. V. 234. ♦ Fig. (Familiar și ironic) Lingușitor. 2. Segment al piciorului albinei, acoperit cu fire păroase. Această cercetare e cu atît mai îndreptățită cu cît vedem și înțelegem că artiștii nu au periuțe atît de fine la picioare ca să aleagă numai polen. IONESCU-RION, C. 38. – Pronunțat: -ri-u-.

periuță f. perie mică, în special de dinți.

periúță f., pl. e (dim. d. perie). Perie mică. Fig. Om lingușitor, ghebrea. Mold. Pensulă, condeĭ, penel (de văpsit, de pictat). V. bidinea.

périe f. (vsl. periĭe, pene, pero, pană [că peria primitivă a fost un moț de pene]; sîrb. perije, pene, peniș, peraja, peraje, păr gros de porc. V. pernă, părășin, năpîrlesc. Cp. cu brusture). Pensulă, fire de păr legate la capătu unuĭ bețișor de care se servesc zugraviĭ și văpsitoriĭ. (Cînd e maĭ mică, se numește periuță saŭ penel. Placă de lemn în ale căreĭ găurĭ s’aŭ fixat fire de păr egal de lungĭ (de ordinar, păr de porc, dar și imitațiunĭ) care servește la înlăturat colbu de pe haĭne, încălțăminte, mobile, la lustruit încălțămintea, la curățat pelea capuluĭ ș. a. – Peria a fost inventată de Germanu Lendegart din ducatu Badenuluĭ la 1763. El era calfă de morar și, ca să scape de mustrările stăpînuluĭ luĭ, care-l acuza că lasă făina să se risipească, a inventat peria de păr de porc. La 1770 șĭ-a brevetat invențiunea și a deschis o fabrică de periĭ. Peria de dințĭ a fost inventată la 1683 de Englezu Addis pe cînd se afla arestat din motive politice. V. bidinea, mătură, ghebrea, cesală, peptene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

periúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. periúței; pl. periúțe

periúță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. periúței; pl. periúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERIÚȚĂ s. (rar) perioară. (~ de dinți.)

PERIÚȚĂ s. v. lingău, lingușitor.

PERIUȚĂ s. (rar) perioară. (~ de dinți.)

periuță s. v. LINGĂU. LINGUȘITOR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

periuță, periuțe I. s. f. v. perie II. adj. (d. păr) tuns scurt.

Intrare: periuță
periuță substantiv feminin
  • silabație: pe-ri-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periuță
  • periuța
plural
  • periuțe
  • periuțele
genitiv-dativ singular
  • periuțe
  • periuței
plural
  • periuțe
  • periuțelor
vocativ singular
plural

periuță

  • 1. Diminutiv al lui perie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: perioară attach_file un exemplu
    exemple
    • Ana muia periuța în cutia cu tuș, năclăia genele arcuindu-le în sus, se trăgea îndărăt și revenea să mai adauge un strat. C. PETRESCU, C. V. 234.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Această cercetare e cu atît mai îndreptățită cu cît vedem și înțelegem că artiștii nu au periuțe atît de fine la picioare ca să aleagă numai polen. IONESCU-RION, C. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Perie + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09