peristil sn [At: GTN (1836), 36²/16 / V: (nob) ~tol / Pl: ~uri / E: fr péristyle] 1 Galerie interioară sau exterioară formată dintr-un șir de coloane, care mărginește o clădire, o curte, o sală. 2 Ansamblu al acestor coloane. 3 A doua curte interioară a clădirilor romane, închisă și mărginită de porticuri și rezervată vieții domestice, familiale.

PERISTIL, peristiluri, s. n. Galerie interioară sau exterioară formată dintr-un șir de coloane așezate în lungul zidului care înconjură un edificiu, o sală sau o grădină; ansamblul acestor coloane. Planul, lipsit astăzi de peristilul sau tinda deschisă exterioară ce s-a dărimat, oferă în adevăr. două corpuri principale. ODOBESCU, S. I 389. ♦ Galerie interioară în clădirile antice grecești, formată din unul sau din mai multe rînduri de coloane așezate în lungul unui perete la oarecare distanță de acesta. ♦ A doua curte interioară (închisă și mărginită de portice) a clădirilor romane.

PERISTIL s.n. Șir de coloane care mărginește un edificiu, o grădină etc. sau împodobește fațada unei clădiri, formînd un fel de galerie. [Pl. -luri, -le. / < fr. péristyle, cf. gr. peristylon < peri – împrejur, stylos – coloană].

PERISTIL s. n. galerie de coloane care mărginește un edificiu, o grădină etc., sau împodobește fațada unei clădiri. (< fr. péristyle)

PERISTIL ~uri n. 1) (în arhitectura antică) Galerie formată dintr-un șir de coloane, care mărginește o clădire. 2) Colonadă care înfrumusețează fațada unui edificiu. /<fr. péristyle

peristil n. 1. colonadă ce formează galerie în jurul unui edificiu; 2. toate coloanele ce împodobesc fațada unui monument.

*peristíl n., pl. urĭ și e (vgr. peristylon, d. peri, în prejur, și stylos, coloană). Colonadă, șir de coloane în prejuru unuĭ edificiŭ, unuĭ monument, uneĭ curțĭ.

peristol sn vz peristil

!peristil (galerie cu coloane) (desp. -ris-til) s. n., pl. peristiluri

!peristil (-ris-til/-ri-stil) s. n., pl. peristiluri

peristil s. n. (sil. mf. -stil), pl. peristiluri