PERIOÁDĂ, perioade, s. f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. ♦ (Bot.) Perioadă de vegetație = interval de timp în care plantele își desăvârșesc întregul ciclu biologic. ♦ (Fiz.) Perioadă de înjumătățire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. (Chim.) Perioadă de inducție = interval de timp necesar pentru ca o reacție să înceapă să se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective. 2. Interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper. 3. (Fiz.) Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen. 4. (Mat.) Intervalul creșterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeași ordine, aceleași valori ale unor mărimi. ♦ Mulțimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracție zecimală. 5. Fiecare dintre cele șapte rânduri în care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 6. Interval de timp dintre două accese ale unei boli. ♦ (Înv.; în forma period) Menstruație. 7. Frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat în special simetriei structurii ei. 8. Parte unitară dintr-o compoziție muzicală, formată din mai multe fraze. [Pr.: -ri-oa-. – Var.: periód s. n.] – Din lat. periodus, ngr. periodos, fr. période.

perioadă sf [At: CANTEMIR, IST. 128 / V: (înv) period (Pl: ~de, ~oduri) sn, ~odă, ~odos (Pl: ~odosuri) sn / P: ~ri-oa~ / Pl: ~de / E: lat periodus, periodos, ngr περίοδος, fr période] 1 Interval de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau are loc un eveniment. 2 (Pgn; înv) Timp. 3 Etapă. 4 Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 5 (Fiz) ~ de înjumătățire Interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. 6 (Chm) ~ de inducție Interval de timp necesar pentru ca o reacție să înceapă să se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective. 7 Interval repetabil de timp scurs între două momente în care se reproduce un fenomen astronomic. 8 Interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper. 9 (Îs) ~ siderală Perioadă calculată în raport cu poziția repetabilă a aștrilor. 10 (Îs) ~ sinodică Interval de timp în care se face rotirea completă a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc. 11 (Fiz) Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen. 12 (Mat) Interval al creșterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeași ordine, aceleași valori ale unei mărimi periodice. 13 Mulțime a numerelor de o cifră care se repetă indefinit într-o fracție zecimală periodică. 14 (Înv) Clasă de numere. 15 Diviziune de numere care cuprinde două clase. 16 Fiecare dintre cele șapte rânduri în care sunt aranjate, în ordinea maselor atomice crescătoare, elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 17 Interval de timp dintre două accese ale unei boli. 18 (Pex) Acces al unei boli cu manifestare periodică. 19 (Pop; îf period) Menstruație. 20 Fază amplă și complexă sau reunire de mai multe faze care formează un ansamblu unitar și armonios datorită, în special, simetriei structurale. 21 Parte unitară dintr-o compoziție muzicală, alcătuită din mai multe faze.

PERIOÁDĂ, perioade, s. f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. ♦ (Fiz.) Perioadă de înjumătățire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. (Chim.) Perioadă de inducție = interval de timp necesar pentru ca o reacție să înceapă să se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective. 2. Interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper. 3. (Fiz.) Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen. 4. (Mat.) Intervalul creșterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeași ordine, aceleași valori ale unor mărimi. ♦ Mulțimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracție zecimală. 5. Fiecare dintre cele șapte rânduri în care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 6. Interval de timp dintre două accese ale unei boli. ♦ (Pop.) Menstruație. 7. Frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat în special simetriei structurii ei. 8. Parte unitară dintr-o compoziție muzicală, formată din mai multe fraze. [Pr.: -ri-oa-. Var.: (rar) periód s. n.] – Din lat. periodus, ngr. períodos, fr. période.

PERIOÁDĂ, perioade, s. f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau se petrece un eveniment; fază, epocă, răstimp. Istoria oricărei limbi ne arată de fapt că într-o anumită perioadă a dezvoltării ei au funcționat anumite legi, care cu. timpul și-au pierdut puterea, fiind înlocuite treptat cu legi noi. MACREA, P. 24. Perioada care a precedat anii 60 ai secolului trecut se caracterizează în Rusia prin sporul conștiinței sociale. SADOVEANU, E. 236. ♦ Interval minim de valori ale unei mărimi variabile, după care se reproduc valorile unei alte mărimi care depinde periodic de prima. 2. Reunire de mai multe fraze, formînd un tot armonios și dînd impresia de unitate și echilibru. Hasdeu renunță la perioadele ample și bogate, la cadențele oratorice ale lui Bălcescu. VIANU, A. P. 140. Fraza și perioadele lui [Petru Maior] sînt mai grele la citit. RUSSO, S. 59. 3. Idee muzicală relativ încheiată, formată, de obicei, din două sau mai multe fraze. 4. Timpul în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. – Pronunțat: -ri-oa-. – Variantă: periód (HASDEU, R. V. 213, ODOBESCU, S. II 75, ALECSANDRI, S. 12) s. n.

PERIOÁDĂ s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfășoară anumite fenomene sau evenimente; fază, epocă. ♦ Interval de timp în care se efectuează o operație sau în care se produce un fenomen dintr-un ciclu și care se repetă la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologică de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Frază amplă și complexă sau reunire de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios și unitar. 3. Frază muzicală compusă în așa fel încât totalitatea părților ei să prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Șir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcții numerice care nu schimbă valoarea funcției. ♦ Grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracție zecimală. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. période, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – împrejur, hodos – cale].

PERIOÁDĂ s. f. 1. interval de timp în cursul căruia se desfășoară sau după care se repetă un fenomen; fază, epocă. ♦ (fiz.) ~ de înjumătățire = perioadă în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inducție = durată de timp după care o reacție în lanț începe să se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective; (bot.) ~ de vegetație = interval de timp în care plantele își desăvârșesc întreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 2. frază amplă și complexă sau reunirea de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios și unitar. 3. mică construcție muzicală bine închegată, din două fraze în relație de întrebare-răspuns. 4. (chim.) șir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcții numerice care nu schimbă valoarea funcției. ◊ grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracție zecimală. (< fr. période, lat. periodus, gr. periodos)

PERIOÁDĂ¹ ~e f. 1) Diviziune de timp caracterizată prin anumite evenimente; epocă. 2) Interval de timp în decursul căruia se desfășoară un anumit proces; fază; stadiu. 3) fiz. Interval de timp după care se repetă un fenomen. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période

PERIOÁDĂ² ~e f. 1) gram. Construcție constând din câteva unități sintactice, care formează un tot armonios. 2) geol. Subdiviziune a unei ere geologice. 3) muz. Parte unitară dintr-o compoziție muzicală constând din mai multe fraze. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période

PERIOÁDĂ³ ~e f. chim. Rând din tabelul periodic al elementelor. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période

perioadă f. interval de timp.

period sn vz perioadă

periodă sf vz perioadă

periodos sn vz perioadă

PERIÓD¹ s. n. v. perioadă.

PERIÓD², perioade, s. n. Menstruație.

PERIÓD s.n. 1. V. perioadă. 2. Menstruație. [< fr. période].

PERIÓD s. n. menstruație; ciclu (1). (< fr. période)

period n. 1. timpul rotațiunii unui astru: pământul își face periodul în 365 de zile și un sfert; 2. timp scurs între două epoce: period de o mie de ani; 3. spațiu de timp nedeterminat: un period lung; 4. timp de formațiune a pământului: perioade geologice; 5. faza unei boale; 6. reunire de fraze formând un sens complet și un tot armonios: perioade oratorice.

*periód n., pl. oade (vgr. peri-odos, d. peri, în prejur, și odós, drum. V. epiz-, ex-, met- și sin-od). Timp, spațiŭ, epocă: period de cincĭ secule. Astr. Timpu rotațiuniĭ unuĭ astru: periodu pămîntuluĭ durează cam 365 zile și 6 ore. Geol. Timpu formațiuniĭ terenurilor: periodu terțiar. Pin ext. Fază: periodu uneĭ boale. Aritm. Totalitatea cifrelor care se repetă indefinit într’o fracțiune decimală periodică. Ret. Înlănțuire de fraze în care cugetarea urmează o dezvoltare regulară: greoaĭele perioade ale limbiĭ germane. Pin anal. Înlănțuire de fraze muzicale. – Și periodă și perioadă cu înț. de „epocă, fază”. Cp. cu metod.

perioadă (interval de timp; frază amplă) (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. perioadei; pl. perioade

perioadă (interval de timp, frază amplă) (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. perioadei; pl. perioade

perioádă s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. perioádei; pl. perioáde

perioadă, -de.

period (menstruație) (înv.) (desp. -ri-od) s. n.

period (menstruație) (înv.) (-ri-od) s. n.

periód (fiziol.) s. n. (sil. -ri-od)

PERIOÁDĂ s. 1. epocă, interval, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme, (pop.) răspas, soroc, (înv. și reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acea ~ agitată...) 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. răstimp. 5. v. durată. 6. v. termen. 7. (FIZ.) perioadă de înjumătățire v. timp de înjumătățire.

PERIOADĂ s. 1. epocă, interval, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme, (pop.) răspas, soroc, (înv. și reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acea ~.) 2. epocă, eră, (livr.) ev. (O nouă ~ în istoria omenirii.) 3. ani (pl.), epocă, timp, vreme. (În ~ copilăriei.) 4. ceas, interval, oră, răstimp, timp. (A așteptat o ~ bună pînă să vină cel așteptat.) 5. durată, interval, întindere, răstimp, timp, (reg.) rahăt. (Pe toată ~ examenului.)

PERIÓD s. v. menstruație.

PERIOD s. (FIZIOL.) ciclu, menstruație, (pop.) lună, soroc, (înv. și reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. și Mold.) rînd, (înv.) menstruale (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziție.

perioadă (fr. période; germ. Period; engl. period; it. periodo) 1. Unitate a discursului melodic care se constituie dintr-un enunț muzical închis, delimitat de două cadențe (1) ferme, convingătoare. Asupra particularităților structurale, a modalităților de evidențiere din context asupra subdiviziunilor p. nu există un consens unanim. După Riemann, p. este unitatea care rezultă în urma juxtapunerii a două (uneori mai multe) fraze*: fraza antecedentă* (germ. Vordersatz) și fraza consecventă* (germ. Nachsatz); ea acoperă 16-32 de măsuri* (în funcție de dimensiunile componentelor ei). După V. d’Indy, p. este o unitate subordonată frazei, având aprox. 4 măsuri. În prezent, se admite p. acoperă 8 măsuri, dar se poate restrânge sau, mai ales, extinde, în funcție de numărul și dimensiunile unităților care o alcătuiesc. 2. P. de oscilație (Fiz.), durata, timpul (constant) în care un corp sau o particulă care oscilează efectuează o mișcare de dus-întors (pleacă dintr-o poziție oarecare și se întoarce la ea). P. se măsoară în secunde (s) și se notează T. Dacă un corp sau o particulă efectuează de ex. 440 de oscilații complete (dus-întors) pe secundă – cazul coardei la a vl. acordată după diapazonul (5) normal – durata unei oscilații complete efectuate într-o secundă se numește frecvența* de oscilație (vibrație) a mișcării respective. Notând-o cu f, se va avea, evident, T = 1/f sau f = 1/T sau încă f x T = 1. V. vibrație, undă.

PERIOÁDĂ s. f. (cf. fr. période, lat. periodus, ngr. periodos „circuit”, „înconjur” < peri „împrejur” + hodos „cale”): 1. interval de timp în jurul căruia se desfășoară diferite fenomene; fază, epocă. Termen folosit în sintagmele p. de trecere de la latină la română și p. de formare a limbii române. 2. frază amplă, specifică stilului individual, cu caracter unitar și armonios (datorat în special modului de organizare internă, simetriei membrelor din structura sa), care exprimă o gândire complexă și nuanțată, prin propoziții care tind să se întâlnească și care antrenează gândirea și simțirea ascultătorului sau a cititorului, dând exprimării măreție și solemnitate. Se caracterizează printr-o intonație deosebită, prin ramificare, prin topica inversă a propozițiilor (de obicei subordonatele precedă regenta) și prin existența a două părți distincte în structura sa, intersectate de un punct denumit secțiune: protáza, alcătuită din propoziții care creează prin conținutul lor un interes crescând, amplificat, o stare de concentrare, de așteptare, de tensiune progresivă, și care sunt așezate la începutul p., și apodóza, alcătuită din propoziții care aduc prin conținutul lor rezolvarea, împlinirea, afirmarea plenară a unei constatări cu forță de argument, considerată de vorbitor sau de scriitor ca foarte importantă, și care sunt așezate la sfârșitul p. P. este întâlnită mai ales în proză (în literatura română, mai ales Al. Russo, Al. Odobescu, B. Șt. Delavrancea, N. Iorga, V. Pârvan și C. Hogaș au ilustrat-o cu succes): „Apoi când soarele își grămădește focurile în vii, când ogoarele și fânețurile, cetinele coastelor împădurite și crucea de alamă a unei umile chinovii scânteiază, și când zarea se tulbură și împrăștie pe munți vălu-i de aburi, / / te crezi ca-ntr-un vis al închipuirii, în care dormind ușor, sufletul singur parcă se bucură și se lasă dus ca de o leneșă voluptate” (Al. Russo); „Chiar de pe când cei dintâi erudiți ai Renașterii au început a se ocupa, în mod cam comun, cu cercetări arheologice, adică s-au cercat să extragă din studiul autorilor clasici și al rămășițelor plastice noțiuni, când asupra stării sociale, când asupra belelor-arte ale popoarelor vechi, / / de atunci însă s-a simțit că există o diferență destul de bine însemnată între aceste două cercuri de activitate, cu toate că materialul care servă la ambele este mai totdeauna comun” (Al. Odobescu); „În țara unde chiparoșii stau de pază la capetele celor întru vecinică pace adormiți, unde măslinii cu frunzele lor argintii îmbracă munții ce se oglindesc în marea nemărginită, unde bolta cerului se înalță până la infinit, iar lumina soarelui pătrunde toate, dându-le lumină din lumină – acolo omul are sufletul mai simplu și mai clar, seninul cerului și al mării îl înseninează și pe el și gândul iubitor de lumină se avântă în visare spre înălțimile albastre cu Platon, ori pe mările de smarald și safir cu Homer” (Vasile Pârvan).

perioadele tranzitorii ale sunetului v. atac (1); sunet.

PERIOADĂ DE DETENȚIE concediu, facultate, stagiu, vacanță.