9 definiții pentru perietură peritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIETÚRĂ, perieturi, s. f. Acțiunea de a (se) peria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – Peria + suf. -tură.

PERIETÚRĂ, perieturi, s. f. Acțiunea de a (se) peria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – Peria + suf. -tură.

perietu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~itu / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: peria + -tură] 1-2 Periat1 (1-2). 3 (Fig) Lingușeală. 4-6 Periat1 (4-6). 7 (Reg; îf peritură) Ceea ce rămâne din fuior după ce acesta a fost periat. 8 Ceea ce se ia pe peria cu care a fost periat fuiorul.

perietúră f., pl. ĭ. Modu de a peria. Rezultatu perieriĭ.

peritúră f., pl. ĭ. Mortăcĭune (epitet ironic uneĭ ființe slabe saŭ aproape de moarte).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. perietúrii; pl. perietúri

perietúră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. perietúrii; pl. perietúri

Intrare: perietură
perietură substantiv feminin
  • silabație: pe-ri-e- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perietu
  • perietura
plural
  • perieturi
  • perieturile
genitiv-dativ singular
  • perieturi
  • perieturii
plural
  • perieturi
  • perieturilor
vocativ singular
plural
peritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peritură
  • peritura
plural
  • perituri
  • periturile
genitiv-dativ singular
  • perituri
  • periturii
plural
  • perituri
  • periturilor
vocativ singular
plural

perietură peritură

  • 1. Acțiunea de a (se) peria și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Peria + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09