14 definiții pentru periclita

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERICLITA, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.

periclita vt [At: TELEGRAFUL (1854), 661/17 / Pzi: ~tez / E: fr péricliter] (Liv) A primejdui.

PERICLITA, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.

PERICLITA, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a expune pericolului, a primejdui. Iată dar o nouă șiră de stînci, printre care traducătorul cată să-și prefire vasul, fără de a-l periclita, izbindu-l prea tare de vreuna din ele. ODOBESCU, S. II 368.

PERICLITA vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr. péricliter, cf. lat. periclitari].

PERICLITA vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari)

A PERICLITA ~ez tranz. A expune unui pericol; a primejdui. /<fr. péricliter

*periclitéz v. tr. (lat. periclitor, -tári; fr. péricliter). Primejduĭesc, expun pericululuĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

periclita (a ~) (desp. -ri-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. periclitez, 3 periclitea; conj. prez. 1 sg. să periclitez, 3 să pericliteze

periclita (a ~) (-ri-cli-) vb., ind. prez. 3 periclitea

periclita vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. periclitez, 3 sg. și pl. periclitea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERICLITA vb. 1. v. primejdui. 2. v. compromite.

PERICLITA vb. 1. a amenința, a primejdui. (Această împrejurare îi ~ viața.) 2. a (se) compromite, a (se) primejdui. (Ploile ar putea ~ recolta.)

Intrare: periclita
  • silabație: pe-ri-cli-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • periclita
  • periclitare
  • periclitat
  • periclitatu‑
  • periclitând
  • periclitându‑
singular plural
  • periclitea
  • periclitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • periclitez
(să)
  • periclitez
  • periclitam
  • periclitai
  • periclitasem
a II-a (tu)
  • periclitezi
(să)
  • periclitezi
  • periclitai
  • periclitași
  • periclitaseși
a III-a (el, ea)
  • periclitea
(să)
  • pericliteze
  • periclita
  • periclită
  • periclitase
plural I (noi)
  • periclităm
(să)
  • periclităm
  • periclitam
  • periclitarăm
  • periclitaserăm
  • periclitasem
a II-a (voi)
  • periclitați
(să)
  • periclitați
  • periclitați
  • periclitarăți
  • periclitaserăți
  • periclitaseți
a III-a (ei, ele)
  • periclitea
(să)
  • pericliteze
  • periclitau
  • periclita
  • periclitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

periclita, periclitezverb

  • 1. A pune în pericol. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Iată dar o nouă șiră de stînci, printre care traducătorul cată să-și prefire vasul, fără de a-l periclita, izbindu-l prea tare de vreuna din ele. ODOBESCU, S. II 368. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.