5 definiții pentru periciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERICIÚNE, periciuni, s. f. (Învechit) 1. Pieire. Fură dați periciunii cîți se găsiră răspîndiți prin țeară. ISPIRESCU, M. V. 14. ♦ Ucidere, execuție. [Mihai] fa adus la locul periciunii. ISPIRESCU, M. V. 7. 2. Fig. Prăbușire morală, decădere, corupție. Vă mînă egoismul pe calea periciunii. NEGRUZZI, S. II 247. Și îndată lăcomia cuprinzîndu-ne... uităm omenia, legea călcăm și așa fiii periciunii ne facem. ARHIVA R. I 54.

PERICIÚNE, periciuni, s. f. (Înv.) 1. Pieire. ♦ Ucidere. 2. Fig. Prăbușire morală, decădere, corupție. – Din pieri + suf. -ciune.

periciune f. 1. peire: o fiu al periciunii! BOL.; 2. stricăciune: mobilele supuse periciunii.

pericĭúne f. (d. perit). Peire, moarte. Ruinare, deteriorare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

periciúne, periciúni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. stricăciune.

Intrare: periciune
periciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periciune
  • periciunea
plural
  • periciuni
  • periciunile
genitiv-dativ singular
  • periciuni
  • periciunii
plural
  • periciuni
  • periciunilor
vocativ singular
plural

periciune învechit

etimologie:

  • pieri + sufix -ciune.
    surse: DLRM