PERICIUNE, periciuni, s. f. (Învechit) 1. Pieire. Fură dați periciunii cîți se găsiră răspîndiți prin țeară. ISPIRESCU, M. V. 14. ♦ Ucidere, execuție. [Mihai] fu adus la locul periciunii. ISPIRESCU, M. V. 7. 2. Fig. Prăbușire morală, decădere, corupție. Vă mînă egoismul pe calea periciunii. NEGRUZZI, S. II 247. Și îndată lăcomia cuprinzîndu-ne... uităm omenia, legea călcăm și așa fiii periciunii ne facem. ARHIVA R. I 54.