PERFORATOR, -OARE, perforatori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. n. (Inform.) Periferic care permite operații de ieșire pe cartele perforate sau bandă de hârtie perforată. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.

perforator, ~oare [At: NICA, L. VAM. 190 / Pl: (2-3) ~i, (1, 4) ~oare / E: fr perforateur] 1 sn Mașină, unealtă sau sculă cu care se găurește un material, se forează un teren etc. 2 smf Persoană care se ocupă cu perfoararea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. 3 smf (Iuz) Persoană care perfora biletele în mijloacele de transport în comun. 4 sn Dispozitiv în mijloacele de transport în comun, în care se introduc biletele pentru a fi perforate.

PERFORATOR, -OARE, perforatori, -oare, subst. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.

PERFORATOR², -OARE, perforatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stîncă etc. ♦ Cel care perforează (pentru control) tichete, bilete. Ne-am înțeles, Comșa. Mă ai în vedere. Dînsa perforatoare de bilete și eu conductor. PETRESCU, Î. II 125.

PERFORATOR¹, perforatoare, s. n. Mașină sau unealtă cu care se fac găuri într-un metal, într-o piatră, un lemn, o hîrtie etc. În minele de piatră, perforatoarele găureau pereții, în care minerii vîrau dinamita.

PERFORATOR, -OARE s.m. și f. Cel care perforează (peretele unei mine, bilete etc.); traforator. [Cf. fr. perforateur].

PERFORATOR s.n. Mașină-unealtă de perforat; traforator. [Pl. -oare. / cf. fr. perforateur].

PERFORATOR, -OARE I. s. m. f. cel care perforează. II. s. n. 1. mașină-unealtă de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operații de ieșire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate. (< fr. perforateur)

PERFORATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de perforare. /<fr. perforateur, lat. perforator

PERFORATOR¹ ~oare n. Unealtă, mașină sau aparat de perforat. /<fr. perforateur, lat. perforator

*perforatór n., pl. oare. Clește de perforat biletele călătorilor saŭ urechile vitelor (preducea, potricală, zamba).

perforator² (persoană) (rar) s. m., pl. perforatori

perforator¹ (instrument) s. n., pl. perforatoare

perforator¹ (persoană) (rar) s. m., pl. perforatori

perforator² (instrument) s. n., pl. perforatoare

perforator (persoană) s. m., pl. perforatori

perforator (instrument) s. n., pl. perforatoare

PERFORATOR s. v. compostor.

perforator s. v. COMPOSTOR.

PERFORATÓR (< fr., lat.) s. n. 1. Unealtă sau sculă care servește la perforat. 2. Mașină-unealtă folosită la forarea găurilor de mină prin fărâmarea și mărunțirea rocii. 3. Aparat pentru perforarea burlanelor care căptușesc găurile de sondă în dreptul stratului petrolifer sau gazifer și a canalelor de drenare către sondă a fluidelor din acest strat. 4. (TELEC., INFORM.) Dispozitiv pentru perforarea unui suport (bandă) după un anumit cod, care respectă corespondența dintre perforațiile realizate și un sistem de simboluri, folosit în trecut la calculatoare, comunicații telegrafice etc.

perforator, perforatoare s. n. (glum.) penis.