2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERFORATÓR, -OÁRE, perforatori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. n. (Inform.) Periferic care permite operații de ieșire pe cartele perforate sau bandă de hârtie perforată. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.

perforator, ~oare [At: NICA, L. VAM. 190 / Pl: (2-3) ~i, (1, 4) ~oare / E: fr perforateur] 1 sn Mașină, unealtă sau sculă cu care se găurește un material, se forează un teren etc. 2 smf Persoană care se ocupă cu perfoararea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. 3 smf (Iuz) Persoană care perfora biletele în mijloacele de transport în comun. 4 sn Dispozitiv în mijloacele de transport în comun, în care se introduc biletele pentru a fi perforate.

PERFORATÓR, -OÁRE, perforatori, -oare, subst. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.

PERFORATÓR2, -OÁRE, perforatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stîncă etc. ♦ Cel care perforează (pentru control) tichete, bilete. Ne-am înțeles, Comșa. Mă ai în vedere. Dînsa perforatoare de bilete și eu conductor. PETRESCU, Î. II 125.

PERFORATÓR1, perforatoare, s. n. Mașină sau unealtă cu care se fac găuri într-un metal, într-o piatră, un lemn, o hîrtie etc. În minele de piatră, perforatoarele găureau pereții, în care minerii virau dinamita.

PERFORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care perforează (peretele unei mine, bilete etc.); traforator. [Cf. fr. perforateur].

PERFORATÓR s.n. Mașină-unealtă de perforat; traforator. [Pl. -oare. / cf. fr. perforateur].

PERFORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care perforează. II. s. n. 1. mașină-unealtă de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operații de ieșire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate. (< fr. perforateur)

PERFORATÓR1 ~oáre n. Unealtă, mașină sau aparat de perforat. /<fr. perforateur, lat. perforator

PERFORATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de perforare. /<fr. perforateur, lat. perforator

*perforatór n., pl. oare. Clește de perforat biletele călătorilor saŭ urechile vitelor (preducea, potricală, zamba).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perforatór2 (instrument) s. n., pl. perforatoáre

perforatór1 (persoană) (rar) s. m., pl. perforatóri

perforatór (instrument) s. n., pl. perforatoáre

perforatór (persoană) s. m., pl. perforatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PERFORATÓR (< fr., lat.) s. n. 1. Unealtă sau sculă care servește la perforat. 2. Mașină-unealtă folosită la forarea găurilor de mină prin fărâmarea și mărunțirea rocii. 3. Aparat pentru perforarea burlanelor care căptușesc găurile de sondă în dreptul stratului petrolifer sau gazifer și a canalelor de drenare către sondă a fluidelor din acest strat. 4. (TELEC., INFORM.) Dispozitiv pentru perforarea unui suport (bandă) după un anumit cod, care respectă corespondența dintre perforațiile realizate și un sistem de simboluri, folosit în trecut la calculatoare, comunicații telegrafice etc.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

perforator, perforatoare s. n. (glum.) penis.

Intrare: perforator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perforator
  • perforatorul
  • perforatoru‑
plural
  • perforatori
  • perforatorii
genitiv-dativ singular
  • perforator
  • perforatorului
plural
  • perforatori
  • perforatorilor
vocativ singular
  • perforatorule
plural
  • perforatorilor
Intrare: perforator (s.n.)
perforator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perforator
  • perforatorul
  • perforatoru‑
plural
  • perforatoare
  • perforatoarele
genitiv-dativ singular
  • perforator
  • perforatorului
plural
  • perforatoare
  • perforatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perforator, -oare (persoană) perforatoare

  • 1. rar Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: traforator (s.m.)
    • 1.1. Cel care perforează (pentru control) tichete, bilete.
      exemple
      • Ne-am înțeles, Comșa. Mă ai în vedere. Dînsa perforatoare de bilete și eu conductor. PETRESCU, Î. II 125.
        surse: DLRLC

etimologie:

perforator (s.n.)

  • 1. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compostor attach_file un exemplu
    exemple
    • În minele de piatră, perforatoarele găureau pereții, în care minerii vârau dinamita.
      surse: DLRLC
  • 2. informatică Periferic care permite operații de ieșire pe cartele perforate sau bandă de hârtie perforată.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: