PERFORATOR, -OARE, perforatori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. n. (Inform.) Periferic care permite operații de ieșire pe cartele perforate sau bandă de hârtie perforată. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.

perforator, ~oare [At: NICA, L. VAM. 190 / Pl: (2-3) ~i, (1, 4) ~oare / E: fr perforateur] 1 sn Mașină, unealtă sau sculă cu care se găurește un material, se forează un teren etc. 2 smf Persoană care se ocupă cu perfoararea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. 3 smf (Iuz) Persoană care perfora biletele în mijloacele de transport în comun. 4 sn Dispozitiv în mijloacele de transport în comun, în care se introduc biletele pentru a fi perforate.

PERFORATOR, -OARE, perforatori, -oare, subst. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.

PERFORATOR², -OARE, perforatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stîncă etc. ♦ Cel care perforează (pentru control) tichete, bilete. Ne-am înțeles, Comșa. Mă ai în vedere. Dînsa perforatoare de bilete și eu conductor. PETRESCU, Î. II 125.

PERFORATOR, -OARE s.m. și f. Cel care perforează (peretele unei mine, bilete etc.); traforator. [Cf. fr. perforateur].

PERFORATOR, -OARE I. s. m. f. cel care perforează. II. s. n. 1. mașină-unealtă de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operații de ieșire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate. (< fr. perforateur)

PERFORATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de perforare. /<fr. perforateur, lat. perforator

perforator² (persoană) (rar) s. m., pl. perforatori

perforator¹ (persoană) (rar) s. m., pl. perforatori

perforator (persoană) s. m., pl. perforatori