2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERFECTÁRE, perfectări, s. f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei. – V. perfecta.

PERFECTÁRE, perfectări, s. f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei. – V. perfecta.

perfectare sf [At: HAMANGIU, C. C. 239 / Pl: ~tări / E: perfecta] 1-2 Definitivare (în condiții bune) a unei tranzacții, a unui acord Si: perfectibilitate (3-4).

PERFECTÁRE, perfectări, s. f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei.

PERFECTÁRE s.f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei; definitivare, încheiere. [< perfecta].

PERFECTÁ, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.

PERFECTÁ, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.

perfecta vt [At: BUL. FIL. II, 225 / Pzi: ~tez / E: perfect2] 1 (C. i. tranzacții, acorduri) A definitiva. 2 (C. i. tranzacții, acorduri) A desăvârși în condiții foarte bune.

PERFECTÁ, perfectez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tranzacții, acorduri, pacte) A desăvîrși, a încheia.

PERFECTÁ vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].

PERFECTÁ vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect)

A PERFECTÁ ~éz tranz. (acorduri, tranzacții etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perfectáre s. f., g.-d. art. perfectắrii; pl. perfectắri

perfectáre s. f., g.-d. art. perfectării; pl. perfectări

perfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 perfecteáză

perfectá vb., ind. prez. 1 sg. perfectéz, 3 sg. și pl. perfecteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERFECTÁRE s. încheiere. (~a unui acord.)

PERFECTÁ vb. a încheia. (A ~ un acord.)

Intrare: perfectare
perfectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perfectare
  • perfectarea
plural
  • perfectări
  • perfectările
genitiv-dativ singular
  • perfectări
  • perfectării
plural
  • perfectări
  • perfectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: perfecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perfecta
  • perfectare
  • perfectat
  • perfectatu‑
  • perfectând
  • perfectându‑
singular plural
  • perfectea
  • perfectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perfectez
(să)
  • perfectez
  • perfectam
  • perfectai
  • perfectasem
a II-a (tu)
  • perfectezi
(să)
  • perfectezi
  • perfectai
  • perfectași
  • perfectaseși
a III-a (el, ea)
  • perfectea
(să)
  • perfecteze
  • perfecta
  • perfectă
  • perfectase
plural I (noi)
  • perfectăm
(să)
  • perfectăm
  • perfectam
  • perfectarăm
  • perfectaserăm
  • perfectasem
a II-a (voi)
  • perfectați
(să)
  • perfectați
  • perfectați
  • perfectarăți
  • perfectaserăți
  • perfectaseți
a III-a (ei, ele)
  • perfectea
(să)
  • perfecteze
  • perfectau
  • perfecta
  • perfectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)