13 definiții pentru perdiție perdițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.

PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.

perdiție sf [At: BARCIANU / V: (rar) ~iune / Pl: (rar) ~ii / E: fr perdition] 1 Stare de decădere morală în care se află cineva Si: pierzanie. 2 Ceea ce provoacă o decădere morală cuiva.

PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Pierzanie; desfrînare, desfrîu. După ochii cu care mă privește mama Ruxandra, înțeleg că sînt socotit un fel de geniu al răului și un demon al perdiției. C. PETRESCU, R. DR. 121.

PERDÍȚIE s.f. Stricăciune morală; corupție. [Gen. -iei, var. perdițiune s.f. / < fr. perdition, lat. perditio].

PERDÍȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)

PERDÍȚIE ~i f. rar Stare de degradare morală; decădere. [G.-D. perdiției] /<fr. perdition

perdițiune sf vz perdiție

PERDIȚIÚNE s.f. v. perdiție.

*perdițiúne f. (lat. perditio, -ónis). Acțiunea de a perde saŭ de a se perde sufletește: local de perdițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perdíție (-ți-e) s. f., art. perdíția (-ți-a), g.-d. art. perdíției; pl. perdíții, art. perdíțiile (-ți-i-)

perdíție s. f. (sil. -ți-e), art. perdíția (sil. -ți-a), g.-d. art. perdíției; pl. perdíții, art. perdíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERDÍȚIE s. v. corupție.

PERDIȚIE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbalare, dezmăț, imoralitate, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

Intrare: perdiție
perdiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdiție
  • perdiția
plural
  • perdiții
  • perdițiile
genitiv-dativ singular
  • perdiții
  • perdiției
plural
  • perdiții
  • perdițiilor
vocativ singular
plural
perdițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdițiune
  • perdițiunea
plural
  • perdițiuni
  • perdițiunile
genitiv-dativ singular
  • perdițiuni
  • perdițiunii
plural
  • perdițiuni
  • perdițiunilor
vocativ singular
plural