7 definiții pentru perdelui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERDELUI, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) învălui ca într-o perdea (1). – Perdea + suf. -ălui.
PERDELUI, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) învălui ca într-o perdea (1). – Perdea + suf. -ălui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
perdelui [At: CARAGIALE, M. 7 / Pzi: ~esc / E: perdea + -ălui] 1 vt A acoperi cu o perdea. 2 vt A învălui ceva ca o perdea. 3 vr A se lăsa ca o perdea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERDELUI, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales poetic) A acoperi, a învălui ceva ca într-o perdea. Nori întunecați perdeluiau stelele. SANDU-ALDEA, U. P. 85. În înalt, nori după nori zburau opăciți perdeluind în clipe largi, cînd mai gros, cînd mai subțire, lumina ostenită a sfertului din urmă. CARAGIALE, O. I 334. ♦ Refl. A se așeza ca o perdea în fața unui obiect, ascunzîndu-l sau acoperindu-l. Asupra lunii se perdeluiau nouri, împuținîndu-i lumina. SADOVEANU, F. J. 173.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PERDELUI ~iesc tranz. 1) A acoperi cu o perdea. 2) fig. A învălui ca o perdea. /perdea + suf. ~ălui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perdelui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdeluiesc, 3 sg. perdeluiește, imperf. 1 perdeluiam; conj. prez. 1 sg. să perdeluiesc, 3 să perdeluiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
perdelui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdeluiesc, imperf. 3 sg. perdeluia; conj. prez. 3 să perdeluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
perdelui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdeluiesc, imperf. 3 sg. perdeluia; conj. prez. 3 sg. și pl. perdeluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
perdelui, perdeluiescverb
-
- Nori întunecați perdeluiau stelele. SANDU-ALDEA, U. P. 85. DLRLC
- În înalt, nori după nori zburau opăciți... perdeluind în clipe largi, cînd mai gros, cînd mai subțire, lumina ostenită a sfertului din urmă. CARAGIALE, O. I 334. DLRLC
- Asupra lunii se perdeluiau nouri, împuținîndu-i lumina. SADOVEANU, F. J. 173. DLRLC
-
etimologie:
- Perdea + sufix -ălui. DEX '98 DEX '09