9 definiții pentru percutant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCUTÁNT, -Ă, percutanți, -te, adj. 1. (Despre proiectile) Care explodează la atingerea unui obstacol sau în urma unei percuții. 2. (Min.; în sintagma) Perforator percutant = perforator mecanic al cărui sfredel acționează prin lovituri. 3. Cu o mare putere de pătrundere; frapant prin claritate, precizie. ♦ Care provoacă șoc psihologic. – Din fr. percutant.

PERCUTÁNT, -Ă, percutanți, -te, adj. 1. (Despre proiectile) Care explodează la atingerea unui obstacol sau în urma unei percuții. 2. (Min.; în sintagma) Perforator percutant = perforator mecanic al cărui sfredel acționează prin lovituri. 3. Cu o mare putere de pătrundere; frapant prin claritate, precizie. ♦ Care provoacă șoc psihologic. – Din fr. percutant.

percutant, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr percutant] 1 (D. proiectile, focoase sau capse) Care are calitatea de a exploda la atingerea unui obstacol sau în urma unei percuții. 2 (Min; îs) Perforator ~ Perforator mecanic al cărui sfredel acționează prin lovituri.

PERCUTÁNT, -Ă, percutanți, -te, adj. 1. (Despre proiectile) Care explodează la atingerea unui obstacol. Obuze percutante. 2. (Mine; în expr.) Perforator percutant = perforator mecanic al cărui sfredel acționează prin lovituri.

PERCUTÁNT, -Ă adj. 1. (Despre proiectile) Care explodează la atingerea unui obstacol. 2. Perforator percutant = perforator mecanic la care sfredelul acționează prin lovituri. [Cf. fr. percutant].

PERCUTÁNT, -Ă adj. 1. (despre proiectile) care explodează la atingerea unui obstacol. 2. (fam.; despre un argument) care are o mare putere de pătrundere; zguduitor. (< fr. percutant)

PERCUTÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre proiectile, focoasele sau capsele lor) Care explodează la percuție sau la atingerea unui obstacol. Obuz ~.Perforator ~ perforator mecanic al cărui sfredel acționează prin lovire. /<fr. percutant

*percutánt, -ă adj. (fr. percutant, d. percuter, a percuta). Cĭocnitor, care produce o percusiune. Arm. Proĭectile percutante, care explodează cînd izbesc ținta. Tragere percutantă, tragere cu proĭectile percutante.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

percutánt adj. m., pl. percutánți; f. percutántă, pl. percutánte

percutánt adj. m., pl. percutánți; f. sg. percutántă, pl. percutánte

Intrare: percutant
percutant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percutant
  • percutantul
  • percutantu‑
  • percutantă
  • percutanta
plural
  • percutanți
  • percutanții
  • percutante
  • percutantele
genitiv-dativ singular
  • percutant
  • percutantului
  • percutante
  • percutantei
plural
  • percutanți
  • percutanților
  • percutante
  • percutantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)