28 de definiții pentru perceptor pecectori percept percetor percitor perțeptor precect prețeptore prețitor pricept pricictor priciptor (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.

perceptor sm [At: (cca 1750) IORGA, S. D. XIII, 242 / V: (reg) peccitori[1], pecectori, percept, ~cet~, ~cit~, ~rțe~, (pmz) precect, prece~, prețeptore (A: nct), prețit~, pricept, pricict~, pricip~ / A și: ~cep~ / Pl: ~i / E: lat perceptor, fr percepteur] (Fin; înv) Funcționar de stat însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale Si: agent de percepție (9).

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: pecitori LauraGellner

PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.

PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În vechea organizare a finanțelor) Funcționar al statului însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. Și-a văzut de gospodărie și de oi; a vîndut brînză, a dat în mîna perceptorului vama și birul, ș-atît. SADOVEANU, B. 75. Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. O 198. Căpcînii de perceptori se silesc și ne vînd țolicele pentru bir. SP. POPESCU, M. G. 66. – Accentuat și: percéptor.

PERCEPTÓR s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ◊ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].

PERCEPTÓR s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor)

PERCEPTÓR ~i m. înv. Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur

perceptor m. cel ce strânge impozitele.

*perceptór m. (lat. percéptor, -óris. V. pre-ceptor). Funcționar care percepe birurile.

pecitori[1] sm vz perceptor

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită posibil greșit: peccitori LauraGellner

precect sm vz perceptor2[1] corectată

  1. În original: vz preceptor, care te trimite la cuv. perceptor LauraGellner

prețeptore[1] sm vz perceptor

  1. Accent necunoscut – informație luată din definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: perceptor
perceptor (acc. -tór) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perceptor
  • perceptorul
  • perceptoru‑
plural
  • perceptori
  • perceptorii
genitiv-dativ singular
  • perceptor
  • perceptorului
plural
  • perceptori
  • perceptorilor
vocativ singular
plural
perceptor (acc. -cép-) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perceptor
  • perceptorul
  • perceptoru‑
plural
  • perceptori
  • perceptorii
genitiv-dativ singular
  • perceptor
  • perceptorului
plural
  • perceptori
  • perceptorilor
vocativ singular
plural
pecectori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percept
  • perceptul
  • perceptu‑
plural
  • percepte
  • perceptele
genitiv-dativ singular
  • percept
  • perceptului
plural
  • percepte
  • perceptelor
vocativ singular
plural
percetor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
percitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perțeptor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
precect
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prețeptore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prețitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricept
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricictor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priciptor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)