2 intrări
11 definiții
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
PENULTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.
PENULTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
penultim, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 146 / Pl: ~i, ~e / E: lat paenultimus] 1-3 Care precedă pe cel din urmă (în spațiu) (în timp sau) într-o ierarhie. 4 (Pgn) Care se află printre ultimii. 5 Care nu este ultimul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENULTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care precedă pe cel din urmă, care este înaintea celui din urmă. Am întîlnit-o... în penultima zi de curse. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. Penultimele frunze s-au scuturat pe-alee. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENULTIM, -Ă adj. De dinaintea celui din urmă. [< lat. paenultimus, cf. fr. pénultième].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENULTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PENULTIM ~ă (~i, ~e) Care precedă pe ultimul; care este al doilea de la urmă. ~a lecție. /<lat. paenultimus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
penultim a. înainte de cel din urmă. ║ penultimă f. silaba penultimă a unei vorbe sau a unui vers.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*penúltim, -ă adj. (lat. paenúltimus, d. paene, aproape, și últimus, ultim). Al doilea din urmă. S. f. Gram. Silaba a doŭa din urmă, ca nul în penultim.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
penultim (desp. pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penultimi; f. penultimă, pl. penultime
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!penultim (pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penultimi; f. penultimă, pl. penultime
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
penultim adj. m. (sil. mf. pen-) ultim
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: pe-nul-tim, pen-ul-tim
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
penultim, penultimăadjectiv
- 1. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Am întîlnit-o... în penultima zi de curse. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. DLRLC
- Penultimele frunze s-au scuturat pe-alee. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 63. DLRLC
-
etimologie:
- paenultimus DEX '09 DEX '98 DN