opțiuni
  • info

11 definiții pentru penultim

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENULTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.

PENULTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.

penultim, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 146 / Pl: ~i, ~e / E: lat paenultimus] 1-3 Care precedă pe cel din urmă (în spațiu) (în timp sau) într-o ierarhie. 4 (Pgn) Care se află printre ultimii. 5 Care nu este ultimul.

PENULTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care precedă pe cel din urmă, care este înaintea celui din urmă. Am întîlnit-o... în penultima zi de curse. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. Penultimele frunze s-au scuturat pe-alee. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 63.

PENULTIM, -Ă adj. De dinaintea celui din urmă. [< lat. paenultimus, cf. fr. pénultième].

PENULTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus)

PENULTIM ~ă (~i, ~e) Care precedă pe ultimul; care este al doilea de la urmă. ~a lecție. /<lat. paenultimus

penultim a. înainte de cel din urmă. ║ penultimă f. silaba penultimă a unei vorbe sau a unui vers.

*penúltim, -ă adj. (lat. paenúltimus, d. paene, aproape, și últimus, ultim). Al doilea din urmă. S. f. Gram. Silaba a doŭa din urmă, ca nul în penultim.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

penultim (desp. pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penultimi; f. penultimă, pl. penultime

!penultim (pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penultimi; f. penultimă, pl. penultime

penultim adj. m. (sil. mf. pen-) ultim

Intrare: penultim
penultim adjectiv
  • silabație: pe-nul-tim, pen-ul-tim info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penultim
  • penultimul
  • penultimu‑
  • penultimă
  • penultima
plural
  • penultimi
  • penultimii
  • penultime
  • penultimele
genitiv-dativ singular
  • penultim
  • penultimului
  • penultime
  • penultimei
plural
  • penultimi
  • penultimilor
  • penultime
  • penultimelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

penultim, penultimăadjectiv

  • 1. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am întîlnit-o... în penultima zi de curse. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. DLRLC
    • format_quote Penultimele frunze s-au scuturat pe-alee. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 63. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.