PENSIONAT¹, pensionate, s. n. (Rar) Pension. ♦ Timpul petrecut de cineva într-un pension; viață de pension. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnat, germ. Pensionat.

pensionat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: pensiona] 1-2 Căruia i se acordă un ajutor (periodic) în bani, pentru a-i asigura existența. 3 Care este scos din producție în condițiile prevăzute de lege, acordându-i-se pensie (3).

pensionat¹ sn [At: CR (1832), 231¹/8 / V: (înv) ~iun~, pan~ / P: ~si-o~ / Pl: ~e / E: fr pensionnat, ger Pensionat] 1 Pension (1). 2 Timp petrecut ca elev într-un pension (1).

PENSIONAT¹, pensionate, s. n. Pension. ♦ Timpul petrecut de cineva într-un pension; viață de pension. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnat, germ. Pensionat.

PENSIONAT, pensionate, s. n. (Învechit și arhaizant) Pension. A trecut, de la învățătura din casa părintească, în pensionatul francez. SADOVEANU, E. 67. Agapița, de curînd ieșită din pensionat, are zestre de o mie galbeni venit pe an. NEGRUZZI, S. I 72. ♦ Timpul petrecut ca elev într-un pension; viață de pension. După mai mulți ani de pensionat, unde ea învăță tot ce învață fetele la noi, bunica sa o luă acasă. NEGRUZZI, S. I 109.

PENSIONAT ~e n. 1) v. PENSION. 2) Durata aflării unui elev într-un pension. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionnat, germ. Pensionat

pensionat n. școala ce primește interni, institut de educațiune pentru băieți sau fete.

*pensionát n., pl. e (fr. pensionnat, d. pension, pensiune). Pension, liceŭ particular.

PENSIONA, pensionez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva dreptul de a primi pensie în condițiile prevăzute de lege. ♦ Refl. A ieși la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.

pansiona v vz pensiona

pansionat sn vz pensionat

pensiona [At: CUCIURAN, D. 57/31 / V: (înv) pan~, ~iuna, ~nzi~ / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr pensionner, ger pensionieren] (C. i. oameni) 1-2 vt (Înv) A acorda cuiva un ajutor (periodic) în bani, pentru a-i asigura existența. 3 vt (Spc) A scoate din producție în condițiile prevăzute de lege, acordându-i-se pensie (3) Si: a scoate la pensie (10), (înv) a pune în pensie (9). 4 vr A ieși la pensie (8). 5 vt (Îvr) A educa la pension (1).

pensiuna v vz pensiona

pensiunat sn vz pensionat¹ corectat(ă)

penziona v vz pensiona

PENSIONA, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva la pensie, în condiții determinate de lege, acordându-i pensie. ♦ Refl. A ieși la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.

PENSIONA, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva din producție, în condiții determinate de lege, acordîndu-i pensia cuvenită; a scoate la pensie. Actorii sînt pensionați după 25 de ani de activitate. SAHIA, U.R.S.S. 157. ♦ Refl. A ieși la pensie. S-a pensionat din cauză de boală. – Pronunțat: -ii-o-.

PENSIONA vb. I. tr. A scoate (pe cineva) la pensie; a da o pensie (cuiva). ♦ refl. A ieși la pensie. [Pron. -si-o-. / < fr. pensionner, cf. it. pensionare].

PENSIONA vb. I. tr. a scoate la pensie; a atribui, a face o pensie (cuiva). II. refl. a ieși la pensie. (< fr. pensionner, germ. pensionieren)

A SE PENSIONA mă ~ez intranz. A ieși la pensie; a deveni pensionar. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren

A PENSIONA ~ez tranz. 1) A face să se pensioneze; a trimite la pensie. 2) A susține cu pensie. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren

*pensionéz v. tr. (fr. pensionner). Scot la pensiune.

pensionat (înv.) (desp. -si-o-) s. n., pl. pensionate

pensionat (rar) (-si-o-) s. n., pl. pensionate

pensionat s. n. (sil. -si-o-), pl. pensionate

pensiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. pensionez, 3 pensionează; conj. prez. 1 sg. să pensionez, 3 să pensioneze

pensiona (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pensionează

pensiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. pensionez, 3 sg. și pl. pensionează

PENSIONAT s. v. pension.

PENSIONAT s. pension. (~ de fete.)