11 definiții pentru penibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENÍBIL, -Ă, penibili, -e, adj. Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. – Din fr. pénible.

PENÍBIL, -Ă, penibili, -e, adj. Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. – Din fr. pénible.

PENÍBIL, -Ă, penibili, -e,. adj. Care provoacă o impresie neplăcută, care face pe cineva să se simtă încurcat, jenat, stingherit; greu de suportat, apăsător, obositor. Ținteau să-și facă... o existență mai puțin penibilă. SADOVEANU, E. 88. Să mai spun că enervarea nu e bună la ceva!... glumi fără convingere Radu Comșa, să rupă tăcerea penibilă, după scena conjugală pe care nu o prevăzuse. C. PETRESCU, Î. II 154. Ce impresie v-a făcut răzgîndirea d-lui Costică? Mie mi-a făcut o impresie foarte penibilă... mi-a stricat atîtea frumoase planuri. CARAGIALE, O. VII 39. ◊ (Adverbial) E penibil să analizezi cît e de vinovat uneori sufletul omenesc. GALACTION, O. I 97. Mi-e penibil să obțin cel mai neînsemnat sprijin, datorită nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 53.

PENÍBIL, -Ă adj. Care provoacă o impresie neplăcută; greu de suportat, apăsător. [Cf. fr. pénible].

PENÍBIL, -Ă adj. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant. (< fr. pénible)

PENÍBIL ~ă (~i, ~e) Care produce o impresie neplăcută; cu proprietatea de a provoca o jenă supărătoare. /<fr. pénible

penibil a. 1. care cauzează durere: sensațiune penibilă; 2. fig. greoiu: stil penibil.

*peníbil, -ă adj. (fr. pénible, d. peine, pedeapsă, suferință, lat. poena. V. puníbil). Ostenitor, greŭ, plicticos: muncă penibilă, versurĭ penibile. Fig. Nesuferit, regretabil: aceste vorbe cauzară o impresiune penibilă în toată sala. Adv. În mod penibil: a scrie penibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peníbil adj. m., pl. peníbili; f. peníbilă, pl. peníbile

peníbil adj. m., pl. peníbili; f. sg. peníbilă, pl. peníbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PENÍBIL adj. jenant, neplăcut, supărător. (Încearcă un sentiment ~.)

PENIBIL adj. jenant, neplăcut, supărător. (Încearcă un sentiment ~.)

Intrare: penibil
penibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penibil
  • penibilul
  • penibilu‑
  • penibilă
  • penibila
plural
  • penibili
  • penibilii
  • penibile
  • penibilele
genitiv-dativ singular
  • penibil
  • penibilului
  • penibile
  • penibilei
plural
  • penibili
  • penibililor
  • penibile
  • penibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)