2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

penetrat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: penetra] 1 În care ceva a intrat în adâncime. 2 Care a fost străbătut de ceva până în partea opusă. 3 În care s-a infiltrat ceva. 4 În care s-a extins ceva. 5 Care se întrepătrunde cu altceva.

PENETRÁ, penetrez, vb. I. Tranz. și intranz. A pătrunde. – Din fr. pénétrer, lat. penetrare.

penetra [At: MARIN, F. 4/26 / Pzi: ~rez, 3 și (înv) penetră / E: fr pénétrer, lat penetrare] (Liv) 1-4 vti A pătrunde (în adâncime sau) până în partea opusă. 5 vr (Spc; d. două corpuri sau două suprafețe) A se întrepătrunde intersectându-se după linii frânte sau curbe. 6 vi (D. lumină, căldură) A se răspândi în ceva. 7 vi (D. minte) A înțelege în profunzime o idee.

PENETRÁ, penetrez, vb. I. Tranz. și intranz. (Livr.) A pătrunde. – Din fr. pénétrer, lat. penetrare.

PENETRÁ, penetrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A pătrunde.

PENETRÁ vb. I. tr. A pătrunde, a trece prin. [Cf. fr. pénétrer, it., lat. penetrare].

PENETRÁ vb. tr. a pătrunde, a străbate, a trece prin. (< fr. pénétrer, lat. penetrare)

A PENETRÁ ~éz 1. tranz. (medii, obiecte sau organisme) A parcurge dintr-o parte în alta; a străbate. 2. intranz. A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a pătrunde; a răzbate; a răzbi. /<fr. pénétrer, lat. penetrare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

penetrá (-ne-tra) vb., ind. prez. 3 penetreáză

penetrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. penetréz, 3 sg. și pl. penetreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PENETRÁ vb. v. pătrunde, răzbate, răzbi, străbate, străpunge, trece.

penetra vb. v. PĂTRUNDE. RĂZBATE. RĂZBI. STRĂBATE. STRĂPUNGE. TRECE.

Intrare: penetrat
penetrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penetrat
  • penetratul
  • penetratu‑
  • penetra
  • penetrata
plural
  • penetrați
  • penetrații
  • penetrate
  • penetratele
genitiv-dativ singular
  • penetrat
  • penetratului
  • penetrate
  • penetratei
plural
  • penetrați
  • penetraților
  • penetrate
  • penetratelor
vocativ singular
plural
Intrare: penetra
  • silabație: pe-ne-tra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • penetra
  • penetrare
  • penetrat
  • penetratu‑
  • penetrând
  • penetrându‑
singular plural
  • penetrea
  • penetrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • penetrez
(să)
  • penetrez
  • penetram
  • penetrai
  • penetrasem
a II-a (tu)
  • penetrezi
(să)
  • penetrezi
  • penetrai
  • penetrași
  • penetraseși
a III-a (el, ea)
  • penetrea
(să)
  • penetreze
  • penetra
  • penetră
  • penetrase
plural I (noi)
  • penetrăm
(să)
  • penetrăm
  • penetram
  • penetrarăm
  • penetraserăm
  • penetrasem
a II-a (voi)
  • penetrați
(să)
  • penetrați
  • penetrați
  • penetrarăți
  • penetraserăți
  • penetraseți
a III-a (ei, ele)
  • penetrea
(să)
  • penetreze
  • penetrau
  • penetra
  • penetraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

penetra

etimologie: