11 definiții pentru penetranță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENETRÁNȚĂ, penetranțe, s. f. Penetrație. ♦ Spec. Efect produs prin pătrunderea liniilor de câmp electric printr-un electrod. – Din fr. pénétrance.

penetranță sf [At: LTR2 / Pl: ~țe / E: fr pénétrance] 1-3 (Rar) Penetrare (1-3).

PENETRÁNȚĂ, penetranțe, s. f. (Rar) Penetrație. ♦ Spec. Efect produs prin pătrunderea liniilor de câmp electric printr-un electrod. – Din fr. pénétrance.

PENETRÁNȚĂ s.f. (Rar) Penetrație; pătrundere; perspicacitate. [< fr. pénétrance].

PENETRÁNȚĂ s. f. 1. penetrație (1). 2. (fiz.) efectul pătrunderii liniilor de câmp electric printr-un electrod. 3. (biol.) frecvența cu care o genă își manifestă efectul fenotipic. (< fr. pénétrance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

penetránță (-ne-tran-) s. f., g.-d. art. penetránței; pl. penetránțe

penetránță s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. penetránței; pl. penetránțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PENETRÁNȚĂ s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere.

PENETRÁNȚĂ s. (FIZ.) pătrundere, penetrație.

penetranță s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBATERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE.

PENETRANȚĂ s. (FIZ.) pătrundere, penetrație.

Intrare: penetranță
penetranță substantiv feminin
  • silabație: -tran-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penetranță
  • penetranța
plural
  • penetranțe
  • penetranțele
genitiv-dativ singular
  • penetranțe
  • penetranței
plural
  • penetranțe
  • penetranțelor
vocativ singular
plural