penatifid, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~izi, ~e / E: fr pennatifide] (D. frunze penate) La care diviziunile ating jumătate din lățimea limbului.

PENATIFID, -Ă adj. (Despre frunze penate) La care diviziunile ating jumătate din lățimea limbului. [< fr. pennatifide, cf. lat. penna – pană, -fidus – divizat].

PENATIFID, -Ă adj. (despre frunze penate) cu diviziuni care ating jumătate din lățimea limbului. (< fr. pennatifide)

pinatifid, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 74 / Pl: ~izi, ~e / E: fr pennatifide] (D. frunze) Cu crestături care ajung până la jumătatea limbului.

penatifid adj. m., pl. penatifizi; f. sg. penatifidă, pl. penatifide

PENATI- „crestat, penat”. ◊ L. pennatus „cu pene” > fr. pennati-, engl. id. > rom. penati-. □ ~fid (v. -fid), adj., (despre frunze) la care diviziunile ating jumătate din lățimea limbului.

PINATI- „crestat, penat”. ◊ L. pinnatus „cu pene, cu aripi” > fr. pinnati-, engl. id. > rom. pinati-. □ ~fid (v. -fid), adj., cu frunze divizate pînă la mijlocul semilaminei; ~nerv (v. -nerv), adj., cu nervură penată.

PENATIFÍD, -Ă (< fr.) adj. (Despre frunzele lobate) Care are lobii îndreptați numai în două direcții, pe de o parte și de alta a nervurii mediane, iar adânciturile dintre lobi pătrund până la mijlocul jumătății limbului (ex. la păpădie, unele specii de stejar).