3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

PENÁR, penare, s. n. Cutioară paralelipipedică în care școlarii își țin creioanele, penițele, gumele etc. – După germ. Pennal.

PENÁR, penare, s. n. Cutioară paralelipipedică în care școlarii își țin creioanele, penițele, gumele etc. – După germ. Pennal.

pena vt [At: MON. OF. (1906), 31 / E: penă] 1-2 (Jur; rar) A penaliza (1-2).

penar sn [At: BARCIANU / V: ~al / Pl: ~e / E: ger Pennal] Cutie paralelipipedică de lemn, de metal, de material plastic etc., de obicei prevăzută cu despărțituri, în care se păstrează stilouri, pixuri, creioane etc.

PENÁR, penare, s. n. Cutioară lunguiață de lemn, de obicei cu despărțituri, în care. școlarii își țin rechizitele de scris (toc, creioane, penițe, gumă etc.). – Variantă: penál s. n.

PENÁ vb. I. tr. (Jur.) A penaliza. [< fr. peiner].

PENÁR s.n. Cutiuță în care se păstrează penițele, tocurile, creioanele etc. [Var. penal s.n. / după germ. Pennal].

PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr. peiner)

PENÁR s. n. cutiuță în care se păstrează penițele, creioanele etc.; plumieră. (după germ. Pennal)

PENÁR ~e n. Cutiuță dreptunghiulară în care elevii își poartă accesoriile pentru scris. /<germ. Pennal


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 peneáză

pená vb., ind. prez. 1 sg. penéz, 3 sg. și pl. peneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PENÁR s. (rar) plumieră. (~ pentru școlari.)

PENAR s. (rar) plumieră. (~ pentru școlari.)

Intrare: penare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penare
  • penarea
plural
  • penări
  • penările
genitiv-dativ singular
  • penări
  • penării
plural
  • penări
  • penărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pena
  • penare
  • penat
  • penatu‑
  • penând
  • penându‑
singular plural
  • penea
  • penați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • penez
(să)
  • penez
  • penam
  • penai
  • penasem
a II-a (tu)
  • penezi
(să)
  • penezi
  • penai
  • penași
  • penaseși
a III-a (el, ea)
  • penea
(să)
  • peneze
  • pena
  • penă
  • penase
plural I (noi)
  • penăm
(să)
  • penăm
  • penam
  • penarăm
  • penaserăm
  • penasem
a II-a (voi)
  • penați
(să)
  • penați
  • penați
  • penarăți
  • penaserăți
  • penaseți
a III-a (ei, ele)
  • penea
(să)
  • peneze
  • penau
  • pena
  • penaseră
Intrare: penar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penar
  • penarul
  • penaru‑
plural
  • penare
  • penarele
genitiv-dativ singular
  • penar
  • penarului
plural
  • penare
  • penarelor
vocativ singular
plural
penal2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penal
  • penalul
plural
  • penale
  • penalele
genitiv-dativ singular
  • penal
  • penalului
plural
  • penale
  • penalelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pena

etimologie:

penar penal

  • 1. Cutioară paralelipipedică în care școlarii își țin creioanele, penițele, gumele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX sinonime: plumieră
    • diferențiere Cutioară lunguiață de lemn, de obicei cu despărțituri, în care. școlarii își țin rechizitele de scris (toc, creioane, penițe, gumă etc.)
      surse: DLRLC

etimologie: