13 definiții pentru penaj penagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENÁJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor1 unei păsări. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc.; panaș. [Pl. și: penajuri] – Din fr. pennage.

PENÁJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor1 unei păsări. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc.; panaș. [Pl. și: penajuri] – Din fr. pennage.

penaj sn [At: SANDU-ALDEA, U. P. 128 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e și ~uri / E: fr pennage] 1 (Rar) Panaș. 2 (Csc) Totalitate a penelor1 unei păsări Si: (rar) penet (1), peniș (2).

PENÁJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor unei păsări. I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206. Un cucoș [de munte] se rotește jos. Flacăra primăverii lucrează în ființa lui, îl face să-și desfășure penajul, să-și sticlească pieptul metalic. SADOVEANU, V. F. 58. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu de uniformă, la un coif etc. Soldații aveau chipiul cu penaj... arma, cartușiera, sacul de pesmeți și bidonul. SANDU-ALDEA, U. P. 128.

PENÁJ s.n. 1. Totalitatea penelor unei păsări. 2. Podoabă formată dintr-un mănunchi de pene care se purta la chipiu, la pălărie. [Var. penagiu s.n. / < fr. pennage].

PENÁJ s. n. 1. totalitatea penelor unei păsări. 2. mănunchi de pene care se purta ca podoabă la chipiu, la pălărie. (< fr. pennage)

PENÁJ ~uri n. 1) Totalitate a penelor unei păsări. 2) Smoc de pene (colorate) folosit ca podoabă la pălării, la chipiuri sau la coifuri. /<fr. pennage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PENÁJ s. (rar) penet, peniș. (~ul unei păsări.)

PENAJ s. (rar) penet, peniș. (~ul unei păsări.)

Intrare: penaj
penaj1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penaj
  • penajul
  • penaju‑
plural
  • penaje
  • penajele
genitiv-dativ singular
  • penaj
  • penajului
plural
  • penaje
  • penajelor
vocativ singular
plural
penaj2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penaj
  • penajul
  • penaju‑
plural
  • penajuri
  • penajurile
genitiv-dativ singular
  • penaj
  • penajului
plural
  • penajuri
  • penajurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penagiu
  • penagiul
  • penagiu‑
plural
  • penagii
  • penagiile
genitiv-dativ singular
  • penagiu
  • penagiului
plural
  • penagii
  • penagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

penaj penagiu

  • 1. Totalitatea penelor unei păsări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: penet peniș attach_file 2 exemple
    exemple
    • I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206.
      surse: DLRLC
    • Un cucoș [de munte] se rotește jos. Flacăra primăverii lucrează în ființa lui, îl face să-și desfășure penajul, să-și sticlească pieptul metalic. SADOVEANU, V. F. 58.
      surse: DLRLC
  • 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: panaș attach_file un exemplu
    exemple
    • Soldații aveau chipiul cu penaj... arma, cartușiera, sacul de pesmeți și bidonul. SANDU-ALDEA, U. P. 128.
      surse: DLRLC

etimologie: