11 definiții pentru pehlivan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEHLIVÁN, pehlivani, s. m. 1. (Înv.) Personaj comic (acrobat, jongler, saltimbanc, scamator etc.) în reprezentațiile de circ, la diferite serbări etc. 2. (Fam.) Epitet dat unui bărbat șiret, șarlatan, escroc. 3. (Fam.) Om glumeț, mucalit, poznaș. – Din tc. pehlivān.

PEHLIVÁN, pehlivani, s. m. 1. (Înv.) Personaj comic (acrobat, jongler, saltimbanc, scamator etc.) în reprezentațiile de circ, la diferite serbări etc. 2. (Fam.) Epitet dat unui bărbat șiret, șarlatan, escroc. 3. (Fam.) Om glumeț, mucalit, poznaș. – Din tc. pehlivān.

PEHLIVÁN, pehlivani, s. m. 1. (Turcism ieșit din uz) Acrobat, scamator, jongler, saltimbanc. Pehlivanii arapi... ce-i adusese din țara turcească făcură și ei feluri de năzdrăvănii și de jocuri minunate și nevăzute locurilor noastre. ODOBESCU, S. I 136. Înăuntru și afară de poartă, o adunătură de popor din clasele de jos căsca gura la învîrtelile și strîmbăturile pehlivanilor și ale măscăricilor domnești. FILIMON, C. 58. 2. Șarlatan, escroc, pișicher, chiulangiu, mincinos. Mare pehlivan! gîndi administratorul. Cum îl întorc și-l sucesc, tot nu pot scoate nimic de la el! STĂNOIU, C. I. 35. Pehlivan făr’ de rușine! Tu ți-ai bătut joc de mine; Iar de-acum te ține bine C-a să fie rău de tine! ALECSANDRI, T. 792. 3. Om glumeț, mucalit, poznaș. Mireasa dă de spălat pe mînă mai întîi nunului ș-apoi socrului; și în vreme ce mireasa le toarnă, cîte un pehlivan de băiat se alătură pe la spate și zmac! pe mîinile nunului cu niște tărîțe, huște sau chiar cenușă. SEVASTOS, N. 257.

PEHLIVÁN ~i m. 1) înv. Actor de circ sau de bâlci care prezenta exerciții acrobatice ușoare; paiață; măscărici; comediant; saltimbanc. 2) fig. Persoană care se ține de înșelăciuni; șarlatan; coțcar; escroc; panglicar. 3) fam. Persoană pornită pe glume; om mucalit. /<turc. pehlivan

pehlivan m. 1. od., atlet ori saltimbanc care se oferia în spectacol la nunțile domnești: pehlivanii făcură feluri de năzdrăvănii și de jocuri OD.; 2. azi, fig. șarlatan, poznaș: afară, pehlivanule! AL. [Turc. PEHLIVAN, lit. viteaz, voinic].

pehliván m. (turc. pehlivan, d. pers. pahlavan, atlet, eroŭ: ngr. pehlivánis, alb. bg. sîrb. pehlivan [pelivan]. V. bolovan). Vechĭ. Atlet, jonglor, acrobat, saltimbanc, scamator. Azĭ. Iron. Șarlatan, înșelător. – Vechĭ și pelivan, pelvan, palivan și peĭlivan. V. boĭnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pehliván (înv., fam.) (pe-hli-) s. m., pl. pehliváni

pehliván s. m. (sil. -hli-), pl. pehliváni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEHLIVÁN s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

pehlivan s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pehliván (pehliváni), s. m.1. (Înv.) Acrobat, jongler, scamator. – 2. Șiret, șmecher, șarlatan. – Mr. pihlivan, megl. pilivan. Tc. pehlivan, din per. pahlawān (Roesler 602; Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1607), cf. ngr. πεχλεβάνης, alb., sb. pelivan, bg. pehlivanin.Der. pehlivănie, s. f. (șarlatenie); pehlivănesc, adj. (șmecheresc); pehlivănește, adv. (ca pehlivanii).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pehlivan, pehlivani s. m. 1. bărbat șiret; șarlatan, escroc 2. om glumeț / mucalit / poznaș

Intrare: pehlivan
  • silabație: -hli-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pehlivan
  • pehlivanul
  • pehlivanu‑
plural
  • pehlivani
  • pehlivanii
genitiv-dativ singular
  • pehlivan
  • pehlivanului
plural
  • pehlivani
  • pehlivanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)