pehlivan sm [At: NECULCE, L. 69 / V: (îrg) pal~, păl~, ~leivan, peil~, pelivan, pelvan^[1] / Pl: ~i, (îvr) ~veni / E: tc pehlivan] 1 (Înv) Personaj comic, acrobat, jongler, scamator, etc. în reprezentațiile de circ la diferite serbări populare sau de curte etc. Si: măscărici. 2 (Dob) Flăcău care participă la întreceri de luptă voinicească, cu premii, organizate, de obicei, cu ocazia nunților turcești. 3-4 (Fam) Epitet dat unui bărbat (șmecher sau) escroc. 5-6 (Fam) Om (glumeț sau) poznaș. corectat(ă)

PEHLIVAN, pehlivani, s. m. 1. (Turcism ieșit din uz) Acrobat, scamator, jongler, saltimbanc. Pehlivanii arapi... ce-i adusese din țara turcească făcură și ei feluri de năzdrăvănii și de jocuri minunate și nevăzute locurilor noastre. ODOBESCU, S. I 136. Înăuntru și afară de poartă, o adunătură de popor din clasele de jos căsca gura la învîrtelile și strîmbăturile pehlivanilor și ale măscăricilor domnești. FILIMON, C. 58. 2. Șarlatan, escroc, pișicher, chiulangiu, mincinos. Mare pehlivan! gîndi administratorul. Cum îl întorc și-l sucesc, tot nu pot scoate nimic de la el! STĂNOIU, C. I. 35. Pehlivan făr’ de rușine! Tu ți-ai bătut joc de mine; Iar de-acum te ține bine C-a să fie rău de tine! ALECSANDRI, T. 792. 3. Om glumeț, mucalit, poznaș. Mireasa dă de spălat pe mînă mai întîi nunului ș-apoi socrului; și în vreme ce mireasa le toarnă, cîte un pehlivan de băiat se alătură pe la spate și zmac! pe mîinile nunului cu niște tărîțe, huște sau chiar cenușă. SEVASTOS, N. 257.

PEHLIVAN ~i m. 1) înv. Actor de circ sau de bâlci care prezenta exerciții acrobatice ușoare; paiață; măscărici; comediant; saltimbanc. 2) fig. Persoană care se ține de înșelăciuni; șarlatan; coțcar; escroc; panglicar. 3) fam. Persoană pornită pe glume; om mucalit. /<turc. pehlivan

pehlivan m. 1. od., atlet ori saltimbanc care se oferia în spectacol la nunțile domnești: pehlivanii făcură feluri de năzdrăvănii și de jocuri OD.; 2. azi, fig. șarlatan, poznaș: afară, pehlivanule! AL. [Turc. PEHLIVAN, lit. viteaz, voinic].

pehliván m. (turc. pehlivan, d. pers. pahlavan, atlet, eroŭ: ngr. pehlivánis, alb. bg. sîrb. pehlivan [pelivan]. V. bolovan). Vechĭ. Atlet, jonglor, acrobat, saltimbanc, scamator. Azĭ. Iron. Șarlatan, înșelător. – Vechĭ și pelivan, pelvan, palivan și peĭlivan. V. boĭnic.

palivan sm vz pehlivan

pălivan sm vz pehlivan

pălivăn^[1] sm vz pehlivan

pehleivan sm vz pehlivan^[1] corectat(ă)

peilivan sm vz pehlivan

pelivan sm vz pehlivan

pelvan sm vz pehlivan

paliván, V. pehlivan.

peliván, V. pehlivan.

pelván, V. pehlivan.

pehlivan (înv., fam.) (desp. pe-hli-) s. m., pl. pehlivani

pehlivan (înv., fam.) (pe-hli-) s. m., pl. pehlivani

pehlivan s. m. (sil. -hli-), pl. pehlivani

pehlivan.

pehlivan (pehlivani), s. m. – 1. (Înv.) Acrobat, jongler, scamator. – 2. Șiret, șmecher, șarlatan. – Mr. pihlivan, megl. pilivan. Tc. pehlivan, din per. pahlawān (Roesler 602; Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1607), cf. ngr. πεχλεβάνης, alb., sb. pelivan, bg. pehlivanin. – Der. pehlivănie, s. f. (șarlatenie); pehlivănesc, adj. (șmecheresc); pehlivănește, adv. (ca pehlivanii).

PELIVAN, Ion (1876-1954, n. Rezeni, jud. Lăpușna, Basarabia), om politic și publicist român. Unul dintre fruntașii mișcării naționale a românilor basarabeni. Membru al Partidului Național Moldovenesc și după 1926 al Partidului Național-Țărănesc. Deputat în Sfatul Țării și în Parlamentul României. Ministru al Justiției (1919-1920). A condus filiala basarabeană a asociației culturale ASTRA. Publicistică în presa pariziană, lucrări privind istoria Basarabiei („L’union de la Bessarabie à la mère-patrie – La Roumanie”). Închis de autoritățile comuniste (1950) la Sighet, unde și moare.

pehlivan, pehlivani s. m. 1. bărbat șiret; șarlatan, escroc 2. om glumeț / mucalit / poznaș

PEHLIVAN s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

pehlivan s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

PEHLIVAN s. m. (Mold., ȚR) Personaj comic în reprezentațiile de circ. A: S-au veselit 2 săptămîni cu feluri de feluri de muzici și de giocuri și pelivani. NECULCE. Au ieșit pașa la cortul său ... unde și oarecare luptături de pehliveni au fost. GHEORGACHI. Adus-au pehlivani, de cei ce joacă pă funii. R. POPESCU. // C: Cel ce iubeaște înălțarea easte rob pălivanului. FL. D 1764, 42^r. Forme gramaticale: nom. pl. pehliveni (GHEORGACHI). Variante: pălivan (FL. D 1764, 42^r), pelivan (NECULCE). Etimologie: tc. pehlivan. Vezi și pelivănie. Cf. m î n i a c.

PĂLIVAN s. m. v. pehlivan.

PELIVAN s. m. v. pehlivan.