PEDOLOGIE² s. f. 1. Disciplină care studiază psihologic copilul ca ființă al cărei univers diferă calitativ de lumea adultului și care parcurge un proces de socializare. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. – Din fr. pédologie.

pedologie¹ sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr pédologie] Știință care se ocupă cu studiul multilateral a! solurilor și al legilor de formare, evoluție și distribuire geografică a acestora, în scopul stabilirii gradului lor de fertilitate și a posibilităților de ameliorare a fertilității.

pedologie² sf [At: CONTEMP. 1949, nr 164, 7/1 / Pl: ~ii / E: fr pédologie] 1 Curent pedagogic după care soarta și caracterul copilului sunt influențate fatal de ereditate și de mediul social, conceput ca invariabil. 2 (Blg) Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc.

PEDOLOGIE² s. f. 1. Curent pedagogic care susține că dezvoltarea copilului ar fi determinată fatal de ereditate și de mediul său social (conceput ca invariabil). 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. – Din fr. pédologie.

PEDOLOGIE² s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu problemele pedagogice ale dezvoltării copiilor în funcție de ereditatea acestora. 2. (Med.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate.

PEDOLOGIE¹ s. f. Știința care se ocupă cu studiul genezei, evoluției și clasificării solurilor, cu cunoașterea constituției fizice, chimice și biologice a solurilor în scopul stabilirii gradului lor de fertilitate și posibilităților de ridicare a acestuia.

PEDOLOGIE¹ s.f. Știință care studiază geneza, evoluția și clasificarea solurilor, ocupîndu-se în special cu studiul constituției lor fizice, chimice și biologice în scopul stabilirii gradului de fertilitate și al posibilităților de ridicare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. pédologie, cf. gr. pedon – sol, logos – studiu].

PEDOLOGIE² s.f. 1. Știință despre copil. ♦ Curent în pedagogie care susține că soarta copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate și de mediul său social, conceput ca invariabil. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. [Gen. -iei. / < fr. pédologie, cf. gr. pais – copil, logos – studiu].

PEDOLOGIE¹ s. f. știință care studiază caracteristicile fizice, chimice și biologice ale solurilor; agrogeologie. (< fr. pédologie)

PEDOLOGIE² s. f. 1. știință despre copil. 2. curent în pedagogie care susține că soarta copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate și de mediul său social, socotit imuabil. 3. studiu al caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. (< fr. pédologie)

PEDOLOGIE² f. Ansamblu de concepții psihologice, biologice și sociologice care susțin că dezvoltarea copilului este determinată de ereditate și de influența mediului social. [G.-D. pedologiei] /<fr. pédologie

PEDOLOGIE¹ f. Știință care se ocupă cu studiul genezei, evoluției și componenței solurilor. [G.-D. pedologiei] /<fr. pédologie

pedologíe f. (vgr. paîs, paidós, copil, și -logie, cuv. creat la 1893 de Americanu Otto Chrisman). Știința creșteriĭ copiilor în privința fizică. V. pedagogie.

pedologie s. f., art. pedologia, g.-d. pedologii, art. pedologiei

pedologie s. f., art. pedologia, g.-d. pedologii, art. pedologiei

pedologie (geol., ped., biol.) s. f., art. pedologia, g.-d. pedologii, art. pedologiei

PEDO-₂ „teren, ogor; edafon, edafic”. ◊ gr. pedon „sol, teren” > fr. pédo-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. pedo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază biologia organismelor din sol în condiții naturale sau modificate de om; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., animale care trăiesc în pămînt; ~cor (v. -cor), adj., (despre agenți patogeni) care se găsește în rizosfera plantelor, pătrunzînd apoi prin rădăcini și îmbolnăvindu-le; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea solului; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și de evoluție a solurilor; ~genic (v. -genic), adj., care este produs de factori edafici; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., minerale formate în procesul pedogenetic; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază solurile; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat solidificat de la suprafața solului care servește ca izvor de hrană pentru plante.

PEDO-₁ „tînăr, copil; creștere, educație”. ◊ gr. pais, paidos „copil” > fr. pédo-, it. id., engl. id., germ. pädo- > rom. pedo-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., atracție sexuală pentru copii, care se manifestă mai ales la bătrîni; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Amfimixie prin copularea gameților haploizi și formarea zigotului. 2. Fuzionare a celulei adulte cu una tînără, la zaharomicete; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Precocitate a înfloririi unor plante lemnoase în stadiul juvenil. 2. Înmulțire sexuată în stare larvară; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință despre copil. 2. Curent în pedagogie care a absolutizat factorul biopsihic în educația copilului. 3. Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici, ereditari etc.; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen al stabilizării unor structuri primitive sau larvare în stadiul de animal adult; ~nosologie (v. noso-, v. -logie₁), s. f., studiu al bolilor caracteristice copilăriei; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile psihice ale copilului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., ansamblu de tehnici de educare și de reeducare a copiilor; sin. tehnologia creșterii copilului.

PEDOLOGÍE² (< fr. {i}; {s} pedo¹- + gr. logos „studiu”) s. f. Știință care studiază psihologic copilul ca ființă al cărei univers diferă calitativ de lumea adultului și care parcurge un proces de socializare. P. a fost întemeiată în sec. 19 de W. Th. Preyer și dezvoltată în sec. 20 de J. Piaget, E. Claparède, H. Walton, A.L. Gesell.

PEDOLOGIE s. agrogeologie.

PEDOLOGIE s. agrogeologie.