8 definiții pentru pedantic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pedantic, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: pedant + -ic] (Înv) 1-3 Pedant (1, 3, 5).

PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.

PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.

PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -e, adj. (Învechit) Pedant1. Profesorul rămase înlemnit. Sfîrșind, am urmat în tonul pedantic cu care îmi vorbise el. NEGRUZZI, S. I 12. Ceea ce nu se prețuiește, în Moldova mai cu seamă, sînt sistemele pedantice și eronate. RUSSO, S. 162.

*pedantésc, -éscă adj. (fr. pédantesque, d. it. pedantesco). De pedant: aer pedantesc, enumerațiune pedantescă. – Și pedántic adj. și adv. (formațiune rom. saŭ poate după germ. pedantisch).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pedántic (înv.) adj. m., pl. pedántici; f. pedántică, pl. pedántice

pedántic adj. m., pl. pedántici; f. sg. pedántică, pl. pedántice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEDÁNTIC adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.

pedantic adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR.

Intrare: pedantic
pedantic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedantic
  • pedanticul
  • pedanticu‑
  • pedantică
  • pedantica
plural
  • pedantici
  • pedanticii
  • pedantice
  • pedanticele
genitiv-dativ singular
  • pedantic
  • pedanticului
  • pedantice
  • pedanticei
plural
  • pedantici
  • pedanticilor
  • pedantice
  • pedanticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)