11 definiții pentru pedanterie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie.

PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie.

PEDANTERÍE s. f. Pedantism. Nu trebuie confundată competența cu pedanteria și excesul de erudiție. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3.

PEDANTERÍE s.f. Pedantism. [Gen. -iei. / < fr. pédanterie].

PEDANTERÍE s. f. 1. paradă de erudiție; meticulozitate exagerată; pedantism. ◊ exprimare în termeni pretențioși. 2. gravitate în chestiuni de mică importanță. (< fr. pédanterie)

PEDANTERÍE ~i f. v. PEDANTISM. [G.-D. pedanteriei] /<fr. pédanterie

*pedanteríe f. (fr. pédanterie, it. pedanteria). Pedantizm, aeru saŭ caracteru pedantuluĭ, purtare de pedant. Treabă de pedant: ce’nseamnă pedanteria asta?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. pedanteríile

pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. pedanteríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEDANTERÍE s. 1. pedantism, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlâc. (E de o ~ agasantă.) 2. meticulozitate, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)

PEDANTERIE s. 1. pedantism, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc. (E de o ~ agasantă.) 2. meticulozitate, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)

Intrare: pedanterie
pedanterie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedanterie
  • pedanteria
plural
  • pedanterii
  • pedanteriile
genitiv-dativ singular
  • pedanterii
  • pedanteriei
plural
  • pedanterii
  • pedanteriilor
vocativ singular
plural