PECULIU s. n. 1. (În Antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-și răscumpăra libertatea; gratificație acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detenției; p. gener. bani economisiți, agoniseală. – Din lat. peculium.

peculiu sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ul / E: lat peculium, fr pécule] (Ant) 1 Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-și câștiga libertatea. 2 Gratificație dată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 3 Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii. 4 (Pex) Bani economisiți Si: agoniseală.

PECULIU s. n. 1. (În antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-și răscumpăra libertatea; gratificație acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii; p. gener. bani economisiți, agoniseală. – Din lat. peculium.

PECULIU s. n. 1. Sumă de bani pe care un condamnat o primește după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii; p. ext. mic cîștig pus deoparte. 2. (Ist.) Sumă de bani cîștigată de un sclav sau de un soldat roman și primită de el la eliberare; gratificație acordată unui sclav roman de către stăpînul său.- Pronunțat: -cu-liu.

PECULIU s.n. 1. Avere cîștigată de un tînăr neemancipat, de un sclav sau de un soldat și pe care acesta o primea la emancipare sau la eliberare. 2. Sumă mică, neînsemnată (economisită, strînsă prin muncă). ♦ Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii. [Pron. -liu. / < lat. peculium, cf. fr. pécule].

PECULIU s. n. 1. sumă de bani economisită de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificație acordată unui sclav roman de către stăpânul său. 2. economie realizată în folosul unui copil minor de către tutorele său, până la emancipare. 3. sumă mică, neînsemnată, economisită prin muncă. 4. parte cuvenită unui condamnat din remunerația muncii în timpul executării pedepsei. ◊ remunerația muncii efectuate de bolnavii psihici în cadrul ergoterapiei. (< lat. peculium)

PECULIU n. 1) (în antichitate) Sumă de bani care i se acorda unui sclav sau unui soldat roman la eliberare. 2) Remunerație pe care o primește un condamnat după ispășirea pedepsei pentru munca în închisoare. /<lat. peculium

*pecúliŭ n. (lat. peculium). La Romanĭ, baniĭ strînșĭ de un sclav orĭ gratificațiunea pe care ĭ-o dădea stăpînu orĭ baniĭ strînșĭ de un soldat. Azĭ baniĭ pe care-ĭ poate strînge un condamnat din ceĭa ce lucrează orĭ pe care și-ĭ poate aduna un servitor. Fig. Economie neînsemnată. – Fals pecúl.

pecul sn vz peculiu

peculiu [liu pron. lĭu] s. n.

peculiu [liu pron. lĭu] s. n.

peculiu s. n. [-liu pron. -lĭu]