*pecúliŭ n. (lat. peculium). La Romanĭ, baniĭ strînșĭ de un sclav orĭ gratificațiunea pe care ĭ-o dădea stăpînu orĭ baniĭ strînșĭ de un soldat. Azĭ baniĭ pe care-ĭ poate strînge un condamnat din ceĭa ce lucrează orĭ pe care și-ĭ poate aduna un servitor. Fig. Economie neînsemnată. – Fals pecúl.