2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEȚÍRE, pețiri, s. f. Acțiunea de a peți.V. peți.

PEȚÍRE, pețiri, s. f. Acțiunea de a peți.V. peți.

pețire sf [At: DLRU / Pl: ~ri / E: peți] 1-2 Cerere în căsătorie a unei persoane feminine (pentru sine sau) pentru altcineva Si: pețit (1-2), (rar) pețeală (1-2), pețitorie (1), pețitură (1-2).

PEȚÍRE, pețiri, s. f. Acțiunea de a peți; cerere în căsătorie. Neculcea... tace despre pețirea zădarnică [a lui Antioh Cantemir la Brîncoveanu]. IORGA, L. I 337.

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

peți vt(a) [At: ANON. CAR. / Pzi: esc / E: ml petere] 1-2 (C. i. persoane de sex feminin) A cere în căsătorie (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor fetei. 3 (Reg; c. i. afaceri, tranzacții) A intermedia.

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere în căsătorie o fată. Și cînd o văd, îngălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. ◊ Absol. Feciorul împăratului, care umbla a peți o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.

A PEȚÍ ~ésc tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petere

pețì v. a cere în căsătorie. [Lat. PETESCERE, a cere (românește cu sensul restrâns)].

pețésc v. tr. (lat. *pĕtesco, *pĕtire îld. pĕto, pétere, a cere; sp. pg. pedir. V. petițiune). Cer în căsătorie p. altu saŭ p. mine. – Și împețesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pețíre s. f., g.-d. art. pețírii; pl. pețíri

pețíre s. f., g.-d. art. pețírii; pl. pețíri

pețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 să pețeáscă

pețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEȚIRE s. pețit, (pop.) împețit, stărostie, tocmeală, (reg.) stărostit, (înv.) pețitorie. (~ unei fete de la părinți.)

PEȚÍ vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)

PEȚI vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pețí (pețésc, pețít), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir.Der. pețit, s. n. (cerere în căsătorie); pețitor, s. m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s. f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s. f. (pețit; îndeletnicirea de a peți).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

peți, pețesc v. t. (intl.) a trăda, a denunța.

Intrare: pețire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pețire
  • pețirea
plural
  • pețiri
  • pețirile
genitiv-dativ singular
  • pețiri
  • pețirii
plural
  • pețiri
  • pețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: peți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • peți
  • pețire
  • pețit
  • pețitu‑
  • pețind
  • pețindu‑
singular plural
  • pețește
  • pețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pețesc
(să)
  • pețesc
  • pețeam
  • peții
  • pețisem
a II-a (tu)
  • pețești
(să)
  • pețești
  • pețeai
  • pețiși
  • pețiseși
a III-a (el, ea)
  • pețește
(să)
  • pețească
  • pețea
  • peți
  • pețise
plural I (noi)
  • pețim
(să)
  • pețim
  • pețeam
  • pețirăm
  • pețiserăm
  • pețisem
a II-a (voi)
  • pețiți
(să)
  • pețiți
  • pețeați
  • pețirăți
  • pețiserăți
  • pețiseți
a III-a (ei, ele)
  • pețesc
(să)
  • pețească
  • pețeau
  • peți
  • pețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pețire

  • 1. Acțiunea de a peți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pețit (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Neculcea... tace despre pețirea zădarnică [a lui Antioh Cantemir la Brîncoveanu]. IORGA, L. I 337.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi peți
    surse: DEX '98 DEX '09

peți

  • 1. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stărosti attach_file 5 exemple
    exemple
    • Și cînd o văd, îngălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118.
      surse: DLRLC
    • O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33.
      surse: DLRLC
    • Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3.
      surse: DLRLC
    • absolut Feciorul împăratului, care umbla a peți... o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66.
      surse: DLRLC
    • absolut Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.
      surse: DLRLC

etimologie: