opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pazvante sm vz pazvant1

PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].

PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].

pazvant2 [At: (a. 1594) HURMUZAKI, XI, 398 / V: (înv) ~at sn, (reg) ~ă sf / Pl: ~e, ~uri / E: tc pazvend] (Trm) 1-2 sf (Reg) Brățară (groasă). 3 sn (Înv; îf pazvat) Piedică.

pazvant1 sm [At: DIONISIE, C. 201 / V: ~e / Pl: ~nți, (rar) ~nzi / E: Pazvant(oglu)] (Înv) Pazvangiu (1).

pazvantă sf vz pazvant2

pazvat s vz pazvant2

PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Învechit) Pazvantliu. Nu sîntem oare în primejdie ca vreo cîteva sute de pazvanți să ne facă iarăși a apuca drumul pribegiei? BĂLCESCU, O. I 39.

Pazvanți m. pl. Pazvangii: câteva sute de Pazvanți BĂLC.

pazvangíŭ și -antlî́ŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s’a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor, hoțoman. V. cîrjaliŭ, manaf, pașoptist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*Pazvánte s. propriu m.

pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánți

pazvánt s. m., pl. pazvánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAZVÁNT s. v. pazvangiu.

PAZVÁT s. v. piedică.

pazvant s. v. PAZVANGIU.

pazvat s. v. PIEDICĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pazvánt2, pazvánte, s.n. (înv. și reg.) 1. brățară groasă. 2. piedică (pentru cai).

Intrare: Pazvante
Pazvante nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pazvante
Intrare: pazvante
pazvante
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pazvant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pazvant
  • pazvantul
  • pazvantu‑
plural
  • pazvanți
  • pazvanții
genitiv-dativ singular
  • pazvant
  • pazvantului
plural
  • pazvanți
  • pazvanților
vocativ singular
  • pazvantule
  • pazvante
plural
  • pazvanților
pazvantă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pazvat
  • pazvatul
  • pazvatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pazvat
  • pazvatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pazvant pazvantă pazvat

etimologie: